ICCJ. Decizia nr. 2016/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2016/2010
Dosar nr. 2916/2/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18 martie 2009 şi totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
In motivarea acţiunii, reclamantul, a arătat că s-a născut la data de 02 aprilie 1943 în localitatea Iepureşti, raionul Mihăileşti, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din anul 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul s-a născut la 3 ani după data strămutării părinţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3094 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18 martie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu 1 februarie 2009,.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 02 aprilie 1943 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea Iepureşti, raionul Mihăileşti, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 şi având în vedere faptul că acesta s-a născut în România şi nu în Bulgaria, nu se poate face dovada persecuţiei etnice pe care reclamantul o invocă.
Arată recurenta că reclamantul I.I. s-a născut la 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 1940, iar Legea 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari pe moştenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta - începând cu data naşterii sale, respectiv 2 aprilie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3094 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2018/2010. Contencios → |
|---|
