ICCJ. Decizia nr. 203/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 203/2010
Dosar nr. 753/59/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea judecătorească atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3899 din 06 mai 2009 privind eliberarea reclamantului din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş, până la pronunţarea instanţei de fond, şi a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3899 din 06 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş, ordinul fiind emis în temeiul art. II alin. (1) şi (2) din OUG nr. 37/2009.
A reţinut Curtea de apel că reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Sub aspectul cazului bine justificat, Curtea de apel a reţinut că ordinul atacat nu cuprinde niciuna dintre situaţiile menţionate în contractul de management educaţional, ca reprezentând încălcări ale obligaţiilor contractuale de natură a justifica eliberarea din funcţie a reclamantului.
Sub aspectul pagubei iminente, Curtea de apel a reţinut că măsura dispusă prin ordinul atacat este de natură a afecta buna funcţionare a compartimentelor aflate în subordinea reclamantului cu consecinţa unei perturbări a activităţii Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş.
În aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a avut în vedere şi prevederile cuprinse în Recomandarea CM R(89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă referitoare la faptul că executarea imediată şi integrală a actelor contestate sau susceptibile a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 246 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine în esenţă că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3899 din 06 mai 2009 a fost emis în temeiul şi cu respectarea întocmai a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009, în condiţiile în care nici reclamantul şi nici instanţa nu au competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii ordonanţei de urgenţă.
Mai susţine recurentul-pârât că instanţa nu a motivat în ce constă perturbarea produsă activităţii instituţiei ca urmare a eliberării din funcţie a reclamantului şi că în cauză nu este îndeplinită condiţia pagubei iminente, întrucât reclamantului nu i se produce un prejudiciu ireparabil prin măsura eliberării din funcţie.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C.proc.civ., precumşi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.C. a învestit instanţa, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3899 din 06 mai 2009, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş.
Ordinul respectiv a fost emis în principal în temeiul dispoziţiilor art. II alin. (2) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Potrivit dispoziţiilor art. II alin. (2) din OUG nr. 37/2009:
„Art. III. - (1)[…]
(2) Contractele de management educaţional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".
În cauză, Curtea reţine că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că în cauză nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unui cazul bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 (publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009), s-a constatat că este neconstituţională Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, reţinându-se că:
„Prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.
De altfel, prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie."
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin „cazuri bine justificate" se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Astfel fiind, considerentele instanţei de contencios constituţional reliefează pe deplin îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, de natură a fundamenta şi valida soluţia instanţei de fond în sensul dispunerii măsurii de suspendare a executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3899 din 06 mai 2009.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că aceasta derivă cu evidenţă din împrejurarea că, pe perioada scursă de la data eliberării din funcţie, intimatul-reclamant P.C. este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la concluzia existenţei unui prejudiciu material, viitor şi previzibil reprezentat de consecinţele negative deosebite pe care lipsa resurselor financiare le produce în privinţa posibilităţilor reale ale persoanei de a-şi asigura mijloacele necesare traiului.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 246 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2057/2010. Contencios → |
|---|
