ICCJ. Decizia nr. 2027/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2027/2010
Dosar nr. 1166/39/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.R. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1989 din 08 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins ca rămasă fără obiect cererea pentru suspendarea organizării concursului pentru ocuparea funcţiei de director coordonator adjunct economic din cadrul D.P.A.D.R. Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 1989 din 08 octombrie 2009, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a acordat reclamantei un preaviz de 15 zile începând cu data de 12 octombrie 2009, urmând ca la expirarea acestui termen să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1372 din 28 mai 2009 prin care reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct al domeniului economic din cadrul D.A.P.D.R. Botoşani.
Constatând că reclamanta a făcut dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că în cauză este un caz bine justificat deoarece părţile au încheiat contractul de management nr. 38 din 28 mai 2009 care nu a expirat şi nu a fost reziliat, iar prin Ordinul 1989 din 08 octombrie 20009 este evident că se pot aduce pagube iminente reclamantei, atât morale cât şi materiale.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului pentru ocuparea funcţiei de director coordonator adjunct economic din cadrul D.A.P.D.R. Botoşani, prima instanţa a constatat că acest concurs s-a desfăşurat în perioada 19-27 octombrie 2009, iar reclamanta are alte căi pentru legale pentru atacarea acestuia în instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţa recurentul a susţinut că instanţa de fond avea obligaţia respingerii cererii reclamantei ca lipsită de obiect, deoarece reclamanta urmăreşte repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce ar însemna, în opinia recurentului, o întoarcere a executării unui act epuizat deja iar acest lucru nefiind posibil decât în cazul actelor cu executare succesivă, nu şi în cazul celor cu executare dintr-o dată, cum este cazul în speţă.
Un al doilea motiv de recurs invocat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se referă la faptul că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece ordinul întruneşte aparenţele de legalitate, iar simpla contestare a actului administrativ nu este în măsură să constituie prin ea însăşi un motiv de îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia.
Totodată, a mai precizat recurentul, suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică doar dacă actul ar conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu material, grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării lui.
În opinia recurentului, atât timp cât OUG nr. 105/2009 nu a fost declarată nulă, iar postul deţinut de recurentă a fost desfiinţat, obligaţia autorităţii este aceea de a oferi un alt post vacant la nivelul studiilor şi nu neapărat o funcţie similară.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie care, la rândul său se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Pentru aceasta, suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi ordonată de judecătorul de contencios administrativ decât în situaţii de excepţie, cu observarea strictă a îndeplinirii exigenţelor legale, astfel cum sunt precizate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condiţiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiţii cumulative: a) condiţia declanşării procedurii administrative prealabile, b) condiţia cazului bine justificat şi c) condiţia prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea observă că, această exigenţă legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate, se precizează în textul legal mai sus menţionat, se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Referitor la condiţia iminenţei producerii unei pagube, de asemenea, Legea contenciosului administrativ conţine o definiţie a ei. În termenii art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Îndeplinirea respectivelor condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În speţă, contrar susţinerilor recurentului, prevederile OUG nr. 105/2009, care au preluat soluţiile juridice cuprinse în OUG nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională reţinând, între altele, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice şi a actului de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze, de natură a afecta statutul juridic al unor funcţionari de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate.
Or, această împrejurare este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului subsecvent emis în baza respectivului act normativ, alături de celelalte aspecte de aparentă nelegalitate indicate de reclamant şi reţinute de prima instanţă, astfel încât susţinerile recurentului circumscrise neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat nu pot fi primite.
Nejustificate sunt şi susţinerile acestuia cu privire la neîndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, întrucât prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarului public eliberat din funcţie, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 224 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1739/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2030/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
