ICCJ. Decizia nr. 2059/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2059/2010
Dosar nr. 5410/2/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.S. a chemat în judecată pârâtul M.J.L.C. solicitând:
- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului prin intermediul direcţiei cetăţenie de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române;
- să fie obligat pârâtul prin intermediul direcţiei cetăţenie – comisia pentru cetăţenie să procedeze la analizarea/ avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la 6 mai 2008.
În data de 11 mai 2009, fiind nemulţumit de faptul că nu a primit nici un răspuns din anul 2008, a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului.
Direcţia cetăţenie nu a binevoit să răspundă la niciuna dintre cererile sale cu toate că a solicitat un răspund în mod expres, iar termenul legal de 30 de zile este de mult expirat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3.471 din 23 octombrie 2009 a respins cererea reclamantului ca rămasă fără obiect, obligând pârâtul la plata sumei de 704,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, întrucât cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a primit aviz favorabil în şedinţa din 28 august 2009, cererea acestuia a rămas fără obiect, urmând să fie respinsă ca atare.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamantului i s-a soluţionat cererea după data introducerii acţiunii, în baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată nu este justificată dacă avem în vedere prevederile art. 275 C. proc. civ.
Pe de altă parte, susţine recurentul, obligarea la cheltuieli de judecată nu are fundament în condiţiile în care intră în discuţie admisibilitatea acţiunii a capătului principal de cerere al acesteia şi al aplicării celor subsidiare, în condiţiile existenţei principiului de drept, accesoriul urmează soarta principalului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 275 din acelaşi cod „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În speţă, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2008, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi, întrucât nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, deşi a formulat şi cerere de urgentare, s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 12 septembrie 2009.
Este adevărat că la data de 28 august 2009, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de comisia pentru cetăţenie din cadrul autorităţii pârâte însă acest lucru i s-a adus la cunoştinţă după introducerea cererii de chemare în judecată, la dosarul cauzei neexistând dovezi în sens contrar.
Aşa fiind, în mod corect a constatat instanţa de fond că, deşi obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantului a fost examinată, culpa autorităţii pârâte de a nu soluţiona cererea decât ulterior formulării acţiunii în justiţie l-a determinat pe reclamant la efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Se reţine, aşadar, că respingerea acţiunii reclamantului, ca rămasă fără obiect, nu conduce, ipso facto, la concluzia că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care „pretenţiile" deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de nesoluţionarea cererii decât pe parcursul judecării cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze cheltuieli judiciare pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J., împotriva sentinţei civile nr. 3.471 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2058/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2060/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
