ICCJ. Decizia nr. 2060/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2060/2010
Dosar nr. 5466/2/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Ţ.L., în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, să oblige pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi să-i plătească daune morale în valoare de 1000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a depus cererea pentru redobândirea cetăţeniei române, încă din anul 2003, iar la data de 25 mai 2009 a solicitat autorităţii pârâte să urgenteze procedura de soluţionare a cererii.
Reclamanta mai arată că pârâtul nu a răspuns cererii sale de urgentare şi nici nu i-a soluţionat cererea de redobândire a cetăţeniei române, deşi dosarul său se află „în lucru" de peste 6 ani de zile, iar această atitudine a autorităţii publice reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele morale, susţine că prin atitudinea autorităţii de tergiversare a soluţionării cererii aceasta i-a creat un prejudiciu moral şi i s-a încălcat demnitatea umană prin faptul că a fost privată de drepturile legale şi constituţionale o lungă perioadă de timp.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3.266 din 14 octombrie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei T.L., obligând pârâtul să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil.
De asemenea a dispus respingerea capătului de cerere privind daunele morale şi a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată, în cuantum de 150 lei, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, conform cărora fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, precum şi redobândirea acesteia şi în raport de împrejurarea că un termen rezonabil nu poate depăşi un interval mai mare de 6 luni de la data înregistrării cererii, Curtea constată că prin lăsarea în nelucrare a cererii timp de 6 ani pârâtul a depăşit termenul rezonabil de examinare a cererii reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata unor daune morale de 1000 lei se apreciază că este neîntemeiat, întrucât prin admiterea primului capăt de cerere şi obligarea pârâtului să soluţioneze cererea de redobândire a cetăţeniei române se realizează o reparaţie îndestulătoare pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva sentinţei, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod cu totul eronat, instanţa de fond a admis cererea reclamantei, dispunând obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în condiţiile în care aceste cereri sunt supuse unei proceduri speciale prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Referitor la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), urmează să se aprecieze că termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială şi de asemenea dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, fără să prevadă, însă, un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie".
În acelaşi sens sunt, de asemenea, şi prevederile art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare, adoptată de Comitetul de Miniştri la 20 iunie 2007, articol intitulat „Principiul acţionării într-un termen rezonabil", potrivit căruia „Autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să îşi îndeplinesc atribuţiile într-un termen rezonabil".
Cu privire la noţiunea de „termen rezonabil", în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri anul, 2003 şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei C.E.D.O.
Aşa fiind, faptul de a nu răspunde solicitărilor repetate ale intimatei-reclamante de soluţionare şi avizare a cererii sale formulate în anul 2003, precum şi a datei de urgentare din 25 mai 2009, reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale de 1000 lei, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acestuia pe considerentul că soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române reprezintă o reparaţie îndestulătoare a prejudiciului suferit.
De altfel, volumul mare de activitate al pârâtului care are de înregistrat şi de soluţionat multe astfel de cereri poate conduce la concluzia că există un caz fortuit care l-a împiedicat pe acesta să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de lege, astfel că şi din acest punct de vedere cererea reclamantei privind plata daunelor morale este neîntemeiată.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 3266 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2059/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
