ICCJ. Decizia nr. 2160/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2160/2010
Dosar nr. 1910/2/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 martie 2009, T.G. a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr. 802 din 27 august 2008, prin care pârâtul a decis clasarea dosarului, constatând că nu constituie fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1) din OG nr. 37/2000, faptul că structurile de birou de la penitenciarele Oradea, Bucureşti Jilava şi Bucureşti Rahova au fost transformate în structuri de serviciu, acestea aflându-se în situaţii diferite de cele înregistrate la Penitenciarul Focşani, unde reclamantul îndeplineşte funcţia de şef birou evidenţă şi organizarea muncii.
În motivarea acţiunii vizând discriminarea în materie de salarizare, reclamantul a arătat că, deşi îndeplineşte aceleaşi atribuţii de serviciu ca şi şefii serviciilor de evidenţă deţinuţi de la alte penitenciare, beneficiază de un coeficient de ierarhizare între 4,50 şi 4,90 lei, fiind astfel discriminat în raport de coeficientul de ierarhizare între 4,80 şi 5,50 prevăzut pentru funcţia publică de şef de serviciu.
În acest sens, reclamantul a precizat că hotărârea emisă de pârât este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (8) din OG nr. 37/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 3444 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare, salarizarea diferită fiind justificată de complexitatea noilor structuri din cadrul anumitor penitenciare, înfiinţate ca urmare a reorganizării şi aprobării noilor state de organizare. În acest sens, s-a decis că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atacată este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul T.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în condiţiile în care instanţa a respins proba cu înscrisuri de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi s-a limitat să motiveze soluţia prin aceleaşi sumare argumente conţinute şi în hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Analizând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, critica privind respingerea greşită a probei cu înscrisuri nu este întemeiată, solicitarea ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor să precizeze criteriile avute în vedere la formularea răspunsului materializat în adresa nr. 226902 din 25 iulie 2007, fiind considerată corect ca nerelevantă pentru soluţionarea cauzei, în raport de conţinutul actului comunicat pârâtului (filele 47-48 dosar fond).
Pe fondul litigiului, hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, aspectele sesizate de reclamant privind menţinerea la acelaşi nivel a structurii biroului evidenţă din cadrul Penitenciarului Focşani neconstituind o formă de discriminare.
Transformările de structură de la alte penitenciare – printre care cea din birou evidenţă în serviciu cu acelaşi profil au avut la bază motive justificate de numărul persoanelor private de libertate, dublu faţă de cel înregistrat la Penitenciarul Focşani, fapt ce a determinat aprobarea de noi state de organizare. Această împrejurare, determinată de complexitatea diferită a muncii desfăşurate în locurile de deţinute, ce justifică o salarizare diferenţiată, a fost în mod corect apreciată ca neconstituind o faptă de discriminare în sensul art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Curtea constată de asemenea, că prima instanţă a respectat condiţiile impuse de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, examinând cauza în mod corect, pe baza probelor apreciate ca pertinente pentru soluţionarea litigiului, aspect în raport de care susţinerea reclamantului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil apare ca neîntemeiată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinţei civile nr. 3444 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 216/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2161/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
