ICCJ. Decizia nr. 2161/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2161/2010
Dosar nr. 1192/36/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (reorganizat la data soluţionării prezentului recurs, ca Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1. anularea actului administrativ - rezultatul probei practice pentru catedra „Studiul formelor şi desenul" de la C.N.A.R.M. Constanţa;
2. repararea prejudiciului moral şi material ce i-a fost cauzat prin actul administrativ, solicitând în acest sens obligarea pârâtului la plata de daune;
3. obligarea pârâtului, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se consideră vătămată în drepturile şi interesele sale legitime prin faptul că a fost declarată respinsă la proba practică desfăşurată la data de 13 iulie 2009 în cadrul concursului de titularizare pentru catedra „Studiul formelor şi desenul" de la C.N.A.R.M. Constanţa, susţinând că nu a fost evaluată obiectiv, nu i-a fost punctată „fiecare manifestare artistică" conform prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5741/2008 şi s-a aflat, conform art. 12 alin. (10) din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5741/2008, în imposibilitate de a formula contestaţie, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de ministerul pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 375/CA din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că deşi A.S. a fost citată, pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009 , cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei (conform dovezii de citare de la fila 6 din dosar), petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea, astfel că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A.S.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de fond a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar citaţia nu i-a parvenit, astfel că nu a avut cunoştinţă nici de suma la care se ridică taxa de timbru şi nici de termenul stabilit pentru judecată.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune a dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,0 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009.
Instanţa de control judiciar constată însă că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii a reclamantei pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009 (fila 6 la dosarul de fond), procedura de citare a reclamantei pentru termenul de judecată respectiv a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 92 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., conform cărora „dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu", „agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea". Astfel, se constată că, respectând dispoziţiile indicate, agentul procedural a făcut menţiune în cuprinsul procesului-verbal că „a afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului", întrucât „nicio persoană de la punctul 1 (n.n. – din citaţie) nu a fost găsită".
Criticile din recurs nu pot fi primite, întrucât, raportat la faptul că exercitarea drepturilor procesuale este în mod necesar condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor ce revin fiecăreia dintre părţi, Înalta Curte reţine că, în intervalul cuprins între data depunerii cererii de chemare în judecată (4 septembrie 2009) şi data soluţionării cauzei (8 octombrie 2009), reclamanta a avut la dispoziţie suficient timp pentru a se achita de obligaţia legală ce îi revenea în privinţa achitării taxelor judiciare de timbru, cu atât mai mult cu cât obligaţia este prevăzută de lege şi nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem).
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că, exercitând calea de atac a recursului, recurenta-reclamantă a manifestat preocuparea necesară achitării taxelor judiciare de timbru şi depunerii lor odată cu cererea de recurs, iar procedura de citare a părţii pentru termenul de judecată de astăzi, 28 aprilie 2010, a fost îndeplinită similar termenului de judecată la fond, prin afişarea citaţiei pe uşa principală din cauza faptului că niciuna dintre persoanele cărora legal le putea fi înmânată citaţia adresată petentei nu a fost găsită.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S. împotriva sentinţei civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2160/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2162/2010. Contencios → |
|---|
