ICCJ. Decizia nr. 281/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 281/2010
Dosar nr. 361/57/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.I. SRL Petrila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (1) din HG nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi a prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (1) din HG nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, având în vedere că aceste prevederi vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune precum şi cu prevederile art. 2 alin. (40) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că textul normativ atacat este nelegal pentru că obligă toate microintreprinderile cu sediul social în România să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune şi televiziune, indiferent dacă microintreprinderile sunt sau nu beneficiare ale unor astfel de servicii, chiar şi cele care nu au la sediu aparate de radio sau de televiziune şi chiar cele care nu au nici un fel de activitate comercială.
Reclamanta a invocat în sprijinul susţinerilor sale Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 prin care s-a dispus că obligaţia prevăzută în textele de lege a căror anulare se cere, revine doar persoanelor juridice care beneficiază de serviciile publice respective.
Societatea Română de Televiziune a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului, iar Societatea Română de Radiodifuziune cerere de intervenţie în interes propriu, în ambele cereri solicitându-se respingerea acţiunii reclamantei.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 121/F/CA/2009 din 20 mai 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului, Guvernul României formulată de Societatea Română de Televiziune şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Societatea Română de Radiodifuziune şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constat că cererile de intervenţie formulate în cauză sunt admisibile, conform dispoziţiilor art. 52 C. proc. civ., întrucât ambii intervenienţi au un interes în prezenta acţiune, astfel că a dispus admiterea celor două cereri.
Cu privire la excepţia lipsei plângerii prealabile, instanţa de fond a observat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei deciziei a declarat recurs reclamanta SC I.I. SRL Petrila.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, aceasta aplicând greşit legea, neţinând cont de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs formulate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia, iar în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Totodată, în conformitate cu art. 12 din aceeaşi lege, reclamantul are obligaţia să anexeze la acţiune printre alte acte precizate şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Înalta curte observă că reclamanta nu a probat împrejurarea că ar fi îndeplinit procedura prealabilă, cerută de lege, astfel că hotărârea primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantei ca inadmisibilă este corectă, procedura administrativă prealabilă fiind o condiţie obligatorie pentru admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul reclamantei ca nefondat şi va menţine hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 121/F/CA/2009 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 29/2010. Contencios → |
|---|
