ICCJ. Decizia nr. 2204/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2204/2010
Dosar nr. 5389/2/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2708 din 23 iunie 2008, judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta SC E.H. SA în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Braşov şi A.N.A.F., având ca obiect anularea parţială a Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F. şi restituirea sumei totale de 2.650.958 lei reprezentând drepturi vamale, accesorii aferente, acestora şi TVA rezultată în urma refacerii controlului şi a efectuării operaţiunii de compensare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
- încadrarea tarifară stabilită de organele de control este corectă, inclusiv prin raportare la probele administrate în cauză, în perioada 2001 - 2003 reclamanta importând produse farmaceutice reprezentate de doze glucoza 5% şi 10% de 500 ml., doze Ringer 500 ml., doze Manitol 500 ml., doze Refen, doze NaCI 0,9 % de 500 ml., şi doze Hartman 500 ml. pe care le-a încadrat la poziţia tarifară 3004.90.99, poziţie exceptată de la plata taxelor vamale;
- Direcţia Regională Vamală Braşov a efectuat în luna noiembrie 2005 un control vamal ulterior, finalizat prin întocmirea procesului verbal de control nr. 766 din 20 ianuarie 2006, în care s-a menţionat că încadrarea corectă a bunurilor importate este la poziţia tarifară 3004.90.16, referitoare la „Alte medicamente constituite din medicamente amestecate sau neamestecate prezentate sub formă de doze sau condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul care nu conţin peniciline sau derivaţi ai acestor produse, antibiotice, hormoni, alcaloizi sau derivaţi acestora, condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul."
- Direcţia Regională Vamală Braşov a emis Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 privind îndreptarea erorii materiale cuprinsă în procesul verbal de control nr. 766 din 20 ianuarie 2006, sensul că încadrarea corectă a produselor importate de reclamantă este 3004.90.19 şi nu 3004.90.16.
- Reclamanta a contestat procesul verbal de control, contestaţia fiind soluţionată de A.N.A.F. prin Decizia nr. 83 din 07 iunie 2006 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată , contestaţia formulată pentru suma totală de 1.313.948 lei, reprezentând drepturi vamale şi a fost desfiinţat procesul verbal pentru suma de 1.653,280 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente drepturilor vamale, urmând ca organele vamale să refacă calculul accesoriilor, având în vedere dispoziţiile normative în vigoare în perioada supusă verificării şi argumentele reclamantei.
- Prin Decizia nr. 4566 din 16 martie 2007 emisă de Direcţia Regională Vamală Braşov, s-a stabilit cuantumul sumei de restituit reclamantei, formată din suma aprobată pentru restituire majorări taxe vamale de 265.773 lei şi suma aprobată pentru restituire majorări TVA de 50.497 lei, fiind emisă Nota nr. 4567 din 16 martie 2007 privind compunerea unor obligaţii vamale restante, în care se precizează că în urma efectuării operaţiunii de compensare a drepturilor vamale a rămas de restituit suma de 316.270 lei.
Faţă de cele expuse anterior, instanţa de fond a apreciat că încadrarea tarifară corectă este cea stabilită de organul de control, care a făcut aplicarea Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, cuprinse în Anexa nr. l la Legea nr. 98/1996, având în vedere, de asemenea, şi Notele explicative la Sistemul armonizat de la poziţia tarifară 3004, paragrafele a) şi b), care definesc noţiunile de doze şi respectiv, medicamente condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul.
Se precizează, în mod expres, la poziţia tarifară 3004 paragraful a), că modul de prezentare al dozelor (vrac, ambalaj pentru vânzare cu amănuntul, etc.) nu influenţează clasificarea lor.
Instanţa de fond a menţionat că încadrarea tarifară stabilită de organele de control este corectă şi prin raportare la prevederile Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene, care precizează că la codul tarifar 3004.90.99 se clasifică numai produsele prezentate sub formă de doze (inclusiv cele administrate pe cale cutanată), dar care nu sunt condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul.
Având în vedere aceste caracteristici s-a constatat că produsele importate de reclamantă sunt condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul.
În consecinţă, s-a apreciat ca neîntemeiată susţinerea reclamantei conform căreia produsele prezentate sub formă de doze, fiind destinate utilizării în spitale, nu sunt condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, calificarea lor în acest mod făcându-se pe baza caracteristicilor fiecărui produs în parte, respectiv pe baza modului de prezentare.
Instanţa de fond a mai reţinut că organul de control a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, potrivit cărora autoritatea vamală are dreptul, ca într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să efectueze un control vamal ulterior al operaţiunilor, iar schimbarea încadrării tarifare a bunurilor importate de reclamantă a fost determinată de încadrarea greşită menţionată în declaraţiile vamale, nefiind necesară modificarea dispoziţiilor legale de la momentul acordării liberului de vamă şi până la momentul la care are loc controlul vamal ulterior, pentru a se dispune schimbarea acestei încadrări.
Cu privire la Decizia nr. 2204/2006, instanţa de fond a subliniat că aceasta reprezintă o decizie de rectificare a unei erori materiale, emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 47 din OG nr. 92/2003, care se referă la greşelile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor din raportul juridic fiscal, sau cele de calcul ori, altele asemenea.
în cauză este vorba, evident, despre o eroare materială referitoare la poziţia tarifară în care au fost încadrate bunurile importate, în sensul că în locul cifrei 9 a fost trecută cifra 6, fiind menţionată o poziţie tarifară (3004.90.16) care nici nu este prevăzută în Tariful vamal de import al României.
S-a mai subliniat de către instanţa de fond că nu poate fi reţinuta aprecierea reclamantei potrivit căreia prin Decizia de rectificare a fost schimbată încadrarea tarifară, această schimbare fiind făcută prin procesul verbal de control nr. 766 din 20 ianuarie 2006 în care este redat conţinutul poziţiei tarifare corecte, rezultând fără dubiu care au fost prevederile din Tariful vamal de import al României avute în vedere de organul de control.
împotriva acestei hotărâri, SC E.H. SA Braşov a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fi întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în principal, că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor Tarifului vamal de import al României aplicabil în perioada ce a făcut obiectul controlului efectuat de organele de specialitate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Braşov, respectiv pentru perioada 2001 – 2003.
- În opinia societăţii recurente actele administrative contestate sunt nelegale, neţinându-se seama de Notele Explicative la Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, mai exact de definiţia şi reglementarea diferită stabilită prin acestea dozelor şi medicamentelor condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul care are ca şi consecinţă firească o încadrare tarifată diferită.
În condiţiile în care produsele importate de recurentă sunt repartizate în cantităţile necesare la o administrare efectuată în scop terapeutic sau profilactic, deci sunt repartizate în doze de soluţii perfuzabile necesare unei administrări normale şi care se utilizează o singură dată, pentru un singur pacient, iar prezentarea medicamentelor sub formă de doze prevalează condiţionării pentru vânzarea cu amănuntul, recurenta a procedat la o corectă încadrare tarifară a mărfurilor importate conform Tarifului vamal de import al României.
- În sprijinul acestor susţineri s-a mai arătat că, deşi înlăturate de către instanţa de fond, sunt relevante raportul de expertiză tehnico-farmaceutică efectuat în primul ciclu procesual şi punctele de vedere ale specialiştilor din cadrul Facultăţii de Farmacie, înscrisuri care sunt în sensul încadrării produselor importate ca fiind doze şi nu condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, deci al încadrării tarifare la poziţia 3004.90.99.
S-au apreciat ca extrem de relevante declaraţiile vamale întocmite de societatea comercială şi adresa D.R.V. Braşov nr. 13222 din 2 octombrie 2003 din care rezultă în mod neechivoc că pentru produsele ce fac obiectul litigiului încadrarea tarifară corectă este 3004.90.99.
Revenirea de către organele vamale asupra încadrării tarifare iniţiale apare cu atât mai nejustificată cu cât în perioada supusă controlului nu a apărut nicio modificare legislativă, iar prin Ordinul nr. 8065 din 22 august 2006 privind Notele explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor adoptată de Comisia Comunităţilor Europene, legiuitorul a înţeles să asigure o utilizare uniformă a nomenclaturii combinate care stă la baza Tarifului vamal de import al României.
- Recurenta a considerat ca nelegală şi soluţia referitoare la Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 întrucât aceasta nu respectă art. 47 C. proCod Fiscal şi Normele metodologice de aplicare a acestui Cod, în realitate această decizie nefiind numai de îndreptare a unei erori materiale ci numai de schimbare a încadrării tarifare a bunurilor importate de societatea recurentă.
- O ultimă critică adusă sentinţei a vizat neanalizarea solicitărilor cuprinse în cererea precizatoare depusă de reclamantă în fond după casare şi întemeiată pe dispoziţiile art. 124 C. proCod Fiscal, în condiţiile în care societatea nu avea obligaţia achitării sumelor reprezentând taxe vamale reţinute prin actele de control fiind ca urmare îndreptăţită la restituirea sumelor executate, cu dobânzile aferente de la data executării şi până la data restituirii efective.
Prin întâmpinare, A.N.A.F. a formulat apărări punctuale la motivele de recurs expuse rezumativ mai înainte, concluzionând că actele administrative contestate sunt legale.
Examinând cauza atât prin prisma criticilor apreciate de recurentă ca subsumate motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de probatoriul administrat şi normele legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
- Prin Decizia nr. 83 din 7 iunie 2006 A.N.A.F. a admis în parte contestaţia formulată de SC E.H. SA Braşov, desfiinţând procesul verbal nr. 766 din 20 ianuarie 2006 încheiat de D.R.V. Braşov numai în privinţa majorărilor de întârziere aferente drepturilor vamale cu consecinţa refacerii calculului acestor accesorii de către organele vamale, menţinându-se însă în sarcina societăţii obligaţia plăţii sumei de 1.313.948 lei cu titlu de drepturi vamale.
A.N.A.F. a stabilit că societatea contestatoare în calitate de titulară a operaţiunilor vamale de import a încadrat greşit bunurile importate (produse farmaceutice menţionate în Decizia A.N.A.F.), respectiv la Codul tarifar 3004.90.99 (poziţie exceptată de la plata taxelor vamale), clasificarea corectă fiind la Codul tarifar 3004.90.19 - conform Deciziei nr. 2204/2006 a D.R.V. Braşov de îndreptare a erorii materiale cuprinse în procesul verbal de control încheiat la SC E.H. SA Braşov.
Perioada supusă verificării a fost 2001 – 2003, interval de timp în care societatea a efectuat un număr de 244 de operaţiuni de import de produse farmaceutice, iar organele vamale au procedat în conformitate cu Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor prezentate în Anexa la Legea nr. 98/1996 şi cu notele explicative ale sistemului armonizat menţionate la art. 72 C. vamal.
S-a arătat în Decizia A.N.A.F. că potrivit notelor explicative la nomenclatura combinată a Uniunii Europene la Codul tarifar trecut în declaraţiile vamale se clasifică numai produsele care nu sunt condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul, iar materialele importate de societatea contestatoare sunt medicamente condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul chiar dacă sunt prezentate sub formă de doze.
- Aşa cum corect a sesizat judecătorul fondului, problema controversată şi care a dat naştere litigiului de faţă nu o reprezintă poziţia tarifară 3004 („Medicamente"), subpoziţia 3004.90 („Altele") ci doar subgrupele acestei poziţii, urmare acestei controverse încadrarea apreciată de reclamantă a fost 3004.90.99, în timp ce organele vamale au stabilit ca fiind corectă încadrarea la poziţia 3004.90.19.
- În urma verificării actelor dosarului şi a raportării la regulile generale cuprinse în Anexa 1 la Legea nr. 98/1996 şi la prevederile Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene, Înalta Curte constată că dezlegarea dată de prima instanţă este corectă şi legală.
Soluţia instanţei fondului a fost argumentată în mod pertinent aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate, prezentate rezumativ în Decizia de faţă.
Determinant pentru încadrarea la poziţia tarifară 3004.90.19 este faptul că produsele importate de societatea recurentă sunt condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, nefiind relevant sub aspectul încadrării vamale faptul că produsele sunt prezentate sub formă de doze şi sunt destinate utilizării în spitale.
În ce priveşte critica recurentei referitoare la ignorarea opiniilor specialiştilor în domeniul medical, se observă că aceasta nu poate fi primită întrucât instanţa fondului a explicat prin trimiterea la notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 3004, paragraf b) că aceste opinii nu pot fi reţinute ca argumente în favoarea punctului de vedere exprimat prin acţiune.
Nu pot fi reţinute ca argumente pentru soluţionarea favorabilă a acţiunii nici declaraţiile vamale întocmite de societate, faţă de caracterul lor ce derivă din art. 3 lit. s) C. vamal al României şi din art. 40 din HG nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, şi nici efectuarea de către organele vamale a unui control vamal ulterior al operaţiunilor cu schimbarea încadrării tarifare vamale, căci la un astfel de control sunt îndreptăţite în virtutea art. 61alin. (1) C. vamal al României (ambele acte normative în vigoare la momentul controlului).
Va fi înlăturată şi critica, de altfel neargumentată, ce vizează Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 a D.R.V. Braşov (fila 91 dosar fond primul ciclu procesual), aceasta fiind întocmită în condiţiile art. 47 C. proCod Fiscal în scopul îndreptării unei evidente erori materiale strecurate în procesul verbal de control nr. 157 din 19 ianuarie 2006, privind pe societatea reclamantă, în concret prin menţionarea poziţiei tarifare 3004.90.19 în locul 3004.90.16 care nu se regăseşte în Tariful vamal de import al României. Mai mult, poziţia tarifară nu a fost schimbată prin Decizia de rectificare, ci prin procesul verbal de control nr. 766 din 20 ianuarie 2006.
În privinţa nesoluţionării solicitărilor cuprinse în cererea precizatoare din 26 ianuarie 2009 (filele 34-35 dosar fond) şi care au ca obiect restituirea către reclamantă a sumei de 1.313.948 lei drepturi vamale cu TVA şi a sumei reprezentând accesorii, aceasta nu poate fi analizată în afara contextului deja prezentat şi al respingerii cererii de anulare a Deciziei A.N.A.F. nr. 83 din 7 iunie 2006, aşa încât critica recurentei pe acest aspect nu poate fi acceptată.
Faţă de cele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 20 alin. (1) din legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.H. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 2708 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2208/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
