ICCJ. Decizia nr. 2224/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2224/2010
Dosar nr. 858/39/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 16 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti şi în consecinţă: a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta SC M.T. SRL Suceviţa, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia; a admis cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti şi în consecinţă a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 şi implicit a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 emise de A.P.D.R.P. din cadrul M.A.P.D.R. Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii ce formează obiectul anulării Deciziei nr. 7954/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin procesul verbal de verificare a stadiului implementării proiectului din 27 mai 2008 (anexa 11), consilierii din cadrul Departamentului pentru Lupta Antifraudă - D.L.A.F. au verificat modul de obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor aferente Proiectului C3.4.021821350000691 la Pensiunea „M. II" Suceava, având ca beneficiar pe reclamanta SC M.T. SRL Suceviţa.
Urmare încheierii procesului verbal de control nr. 4947 din 05 martie 2009, prin care în sarcina reclamantei a fost reţinută suma de 307.479,60 lei, aceasta a formulat contestaţie, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 7954 din 19 aprilie 2009 dată de A.P.D.R.P., în sensul că a fost respinsă contestaţia.
Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile cerute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta a făcut dovada că a atacat în instanţă actul administrativ a cărui anulare se cere şi anume Decizia nr. 7954 din 19 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P., dar şi de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de lege.
Astfel apare justificată cererea de suspendare a executării Deciziei A.P.D.R.P. nr. 7954 din 19 aprilie 2009, având în vedere că anterior, prin procesele verbale încheiate de Departamentul pentru Lupta Antifraudă - D.L.A.F. a constatat că Pensiunea turistică „M. II" Suceviţa a fost realizată integral, că este funcţională şi că beneficiarul proiectului SAPARD a introdus obiectivul în circuitul turistic.
Este îndeplinită şi cerinţa prevăzută de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ şi anume prin aceasta s-ar preveni o pagubă iminentă deoarece apare previzibilă situaţia că atâta vreme cât actul administrativ constituie titlu executoriu, executarea reclamantei cu suma de 307.479,60 lei reprezintă o pagubă iminentă şi un prejudiciu viitor.
În acest context, cum în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P., precum şi a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 încheiat de A.P.D.R.P. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, această excepţie a fost admisă, motivat de faptul că actul administrativ, a cărui suspendare a executării s-a cerut, a fost emis de A.P.D.R.P., unitate cu personalitate juridică.
Împotriva sentinţei civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta A.P.D.R.P., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare a executării procesului verbal de constatare nr. 4947 din 10 martie 2009 emis de A.P.D.R.P.
A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile imperative stipulate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanta să expună motivele pe care îşi întemeiază cererea de suspendare, în speţă paguba iminentă şi cazul bine justificat, pentru care ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ, şi fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul cauzei. Atât cazul justificat cât şi paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanţa să poată verifica temeinicia unei măsuri de suspendare. În speţă, reclamanta a antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în contestaţia administrativă îndreptată împotriva procesului verbal de constatare nr. 4947/2009, fără a dovedi în mod concret în ce constă paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Recursul este nefondat.
În general, se recunoaşte că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlul executoriu. Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi. În considerarea celor două principii incidente în materie, al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie, totuşi, o situaţie de excepţie aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Prin „cazuri bine justificate" se înţelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare].
]Prima instanţă a reţinut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispus în mod întemeiat prin sentinţa recurată, în condiţiile indicate de art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, admiterea cererii reclamantei şi suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 şi implicit a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 5 martie 2009 emise de A.P.D.R.P. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ ce formează obiectul dosarului nr. 794/39/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal în discuţie se impune, cum judicios a reţinut şi prima instanţă, în condiţiile în care este îndeplinită atât condiţia cazului bine justificat (motivele de fapt şi de drept invocate prin contestaţia administrativă şi prin acţiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalităţii deciziei de impunere fiscală) cât şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente (intimata reclamantă a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar - contracte de prestări servicii cu persoane fizice şi juridice privind organizarea de evenimente familiale, întruniri, conferinţe, etc. - că executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la imposibilitatea desfăşurării activităţii economice pe mai departe şi i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).
În aceste condiţii, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
