ICCJ. Decizia nr. 2235/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2235/2010
Dosar nr. 850/1/2010
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2192 din 17 decembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă cererea de promovare efectivă într-o funcţie de execuţiela Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie (pe loc), organizat în data de 31 mai 2009, formulată de domnul C.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că domnul procuror C.F.C. a solicitat promovarea efectivă într-o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 30 raportat la art. 27 cu referire la art. 28 alin. (3) şi art. 29 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2009.
La concursul sus-menţionat, domnul procuror a optat pentru promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, obţinând a patra media generală (9,10) şi note mai mari de 5 la toate materiile de concurs.
Prin Hotărârea nr. 1334 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a candidatului care a obţinut cea mai mare medie generală (9,65), doamna procuror B.F., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, ocupându-se astfel singurul post scos la concurs pentru promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul anterior menţionat, „judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului".
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17 (proba teoretică şi proba practică).
Referitor la „posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere", Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că dispoziţiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situaţia valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă.
Prin urmare, s-a apreciat că este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidaţii care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.
La această concluzie se ajunge şi prin interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 30 din Regulament, dat fiind faptul că scopul introducerii instituţiei „valorificării rezultatelor concursului de promovare" în Regulament a fost acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanţele superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor obţinute de către cei care au optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai menţionat că în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opţiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării.
Împotriva Hotărârii nr. 2192 din 17 decembrie 2009 dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs în termen legal, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, C.F.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac, anularea hotărârii atacate ca nelegală şi nefondată şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de promovare a recurentului în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, cu efecte în ceea ce priveşte vechimea în funcţie la parchetul ierarhic superior.
A învederat recurentul, prin motivele căii de atac, că în condiţiile în care la momentul înscrierii la concurs alegerea mi-a fost limitată la a opta pentru promovarea pe loc, iar acum i s-a interzis dreptul de a-şi valorifica rezultatul obţinut la concurs în condiţii de egalitate a şanselor şi de prevederi regulamentare comune cu a candidaţilor care au putut opta pentru promovarea efectivă şi cărora le-au fost aprobate cererile de valorificare în condiţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie 2008, s-a creat o evidentă situaţie discriminatorie. În condiţii de medii obţinute potrivit unor criterii obiective unice, egalitatea de şanse şi de tratament impune valorificarea rezultatelor obţinute de toţi candidaţii care îndeplinesc celelalte condiţii impuse de Regulament.
A apreciat recurentul că hotărârea recurată este nelegală şi prin prisma faptului că art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie 2008, reglementează posibilitatea valorificării rezultatelor concursului de promovare de către candidaţii care îndeplinesc condiţiile de medie prevăzute de acelaşi articol din acelaşi act normativ dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante, nu au fost promovaţi, situaţie în care petentul se regăseşte, fără a face distincţie între candidaţii care au participat la concurs pentru promovare efectivă sau promovare pe loc. Distincţia făcută de către intimat nu are un suport legal şi prin urmare nu trebuie făcută. Or, analizând dispoziţiile art. 27 din Regulamentul în discuţie, care fixează media şi notele minime ce trebuiesc obţinute pentru promovarea concursului, se poate constata că textul face referire la „candidaţi" fără a distinge după cum magistraţii au concurat pentru promovarea efectivă sau pentru promovarea pe loc. De asemenea, reglementând posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor concursului, în intervalul celor 6 luni de la comunicarea mediilor finale, textul art. 30 alin. (1) arată că Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27" pot solicita această valorificare, tot fără a distinge în funcţie de felul promovării. în condiţiile în care tematica şi bibliografia, subiectele de concurs, baremurile de corectare au fost aceleaşi, atât pentru candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă, cât şi cei care au optat pentru promovarea pe loc, este evident ca şi notele obţinute sunt o oglindire a unor criterii obiective identice. Ca atare, a aplica diferenţiat dispoziţiile art. 30 şi a nu da posibilitatea tuturor candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a se bucura de posibilitatea valorificării rezultatelor concursului, ar echivala cu a institui un tratament discriminatoriu, ar nesocoti principiul egalităţii şanselor de promovare în cariera profesională.
Referitor la ultimul aspect recurentul a invocat practica instanţei supreme (s-a exemplificat cu Decizia nr. 2038/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), care în situaţii similare a admis recursurile formulate de magistraţi împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinse cererile iniţiale de valorificare a rezultatelor concursurilor de promovare. De asemenea recurentul, cu privire la inadmisibilitatea creării unei situaţii discriminatorii între magistraţii aflaţi în situaţii identice, a făcut trimitere la considerentele cuprinse în Decizia nr. 953/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în deciziile nr. 785 şi nr. 1102/2009 ale Curţii Constituţionale. Se poate reţine astfel, pentru identitate de raţiune, că şi în situaţia în care se află recurentul nu se justifică diferenţierea între magistraţi, de natură a afecta cariera profesională. Prin rezultatul obţinut la concursul din 31 mai 2009 recurentul a considerat că a probat existenţa aptitudinilor şi competenţelor cerute de lege pentru a putea promova, fiind nejustificată obligarea acestuia de a mai participa la încă un concurs de promovare, câtă vreme nu îi este imputabilă lipsa opţiunii pentru promovarea efectivă la momentul înscrierii la concurs. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectând prevederile Regulamentului şi urmându-şi practica constantă, a admis în şedinţa din 17 decembrie 2009 cererile unor candidaţi ce au optat pentru promovarea efectivă şi care, în urma vacantării unor posturi la instanţele sa parchetele pentru care au candidat, au dorit să fie promovaţi efectiv, dar care au obţinut note şi medii mai mici decât cele obţinute de recurent ori de alţi candidaţi care nu au avut posibilitatea să opteze şi au fost obligaţi să formuleze cereri pentru promovarea pe loc. Prin respingerea cererii sale ori a altor candidaţi aflaţi în situaţia sa, pe motiv că Regulamentul nu reglementează în amănunt situaţii de acest gen, recurentul a susţinut că s-a instituit o practică discriminatorie.
Pentru aceste motive recurentul C.F.C. a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 2192 din 17 decembrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri de promovare efectivă a petentului în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, cu efecte în ceea ce priveşte vechimea în funcţie la parchetul ierarhic superior.
Prin întâmpinare Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea atacată este legală şi temeinica, întrucât este exclusă, urmare interpretării teleologice a dispoziţiilor art. 27 şi art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidaţii care au participat la concurs pentru promovarea pe loc. Mai mult, intimatul a precizat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit, prin Decizia nr. 1110 din 11 martie 2008, că posibilitatea promovării pe posturile care se vacantează o au doar candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă, iar nu şi cei care au solicitat promovarea pe loc, în limita posturilor vacante existente şi numai în privinţa acestor candidaţi se poate pune problema vacantării ulterioare a unor posturi. în acest sens, s-a adăugat, este şi practica recentă a instanţei supreme, fiind invocate astfel deciziile nr. 193 din 20 ianuarie 2010, nr. 373 din 27 ianuarie 2010 şi nr. 1634 din 23 martie 2010.
Cât priveşte invocarea existenţei unei discriminări între candidaţii care au optat pentru promovarea în funcţii de execuţie efectivă şi cei pentru promovarea în funcţie de execuţie pe loc, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că o asemenea împrejurare nu poate fi reţinută, recurentul neaflându-se într-o situaţie identică cu persoanele care au optat la înscriere pentru promovarea efectivă.
Recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2192 din 17 decembrie 2009 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea recurentului C.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, de promovare efectivă într-o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie (pe loc), organizat în data de 31 mai 2009, formulată de acelaşi petent.
Dispoziţiile incidente din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt următoarele: art. 6 alin. (3) şi (4), conform cărora „(3) în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea şi, pentru promovarea la curţile de apel, secţia pentru care optează. (4) Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secţia pentru care optează în cazul promovării la curţile de apel, precum şi specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs."; art. 30, conform cărora „(1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător."; art. 28 alin. (3), conform cărora „(3) Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate."
C.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 31 mai 2009, formulând opţiunea de promovare pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, aspect necontestat de către recurent.
Recurentul a formulat opţiunea de „promovare pe loc" cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziţii în raport cu reglementările cu forţă juridică superioară, în speţă cele ale Legii nr. 303/2004.
Hotărârea nr. 2192 din 17 decembrie 2009 a Plenului CSM prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea recurentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidaţii care au formulat opţiune de „promovare efectivă" este legală şi temeinică şi în acord cu jurisprudenţa anterioară a Instanţei Supreme (Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr.3 745 din 1 noiembrie 2006, publicată în Jurisprudenţa Secţiei pe anul 2006 - Semestrul II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007), de care instanţa de recurs este datoare să ţină seama, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţa (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României (nr. 1), §39-40).
Hotărârea contestată este întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de execuţie care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opţiunii de promovare efectivă, deoarece în situaţia promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la concurs de către CSM şi nu presupun existenţa unui post de execuţie vacant.
În cauză nu se poate reţine existenţa unei discriminări în sensul art. 16 din Constituţie, al art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi al jurisprudenţei CEDO relative la aceste prevederi ori al dispoziţiilor OG nr. 137/2000.
Raportat la dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocolul nr. l2 la Convenţie, în jurisprudenţa CEDO s-a afirmat constant ca „a distinge nu înseamnă a discrimina" şi că pentru a deveni discriminatorie, diferenţa de tratament trebuie să privească situaţii analoage şi comparabile şi să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (CEDO, Fredin împotriva Suediei, § 60; CEDO, Hoffman împotriva Austriei, § 31; CEDO, Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei; CEDO, Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, § 72).
Or, în cauză diferenţa de tratament, privită prin prisma condiţiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, nu priveşte situaţii analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate în aceeaşi situaţie, atâta timp cât petentul, care a optat pentru promovarea pe loc, invocă existenţa discriminării prin raportare la candidaţi care au formulat o altă opţiune, şi anume aceea de promovare efectivă. Astfel respingerea de către CSM a cererii petentului C.F.C. are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă decurgând din existenţa situaţiilor diferite în care se situează candidaţii care au formulat opţiuni diferite şi din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispoziţiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuţie ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursul formulat de C.F.C. să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.F.C. împotriva Hotărârii nr. 2192 din 17 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2241/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
