ICCJ. Decizia nr. 2232/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2232/2010
Dosar nr. 779/54/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 355 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâţii SC D.S. SA Tg. Jiu, Comisia Locală de Fond Funciar Stoina, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, SC D. Bucureşti şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În speţă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, în prezent Ministerul Economiei, în favoarea pârâtei SC D.S. SA Bucureşti la data de 24 noiembrie 2000, a fost transcris în Registrul de C.F. sub nr. 250 al localităţii Stoina, în baza încheierii nr. 250 din 21 martie 2001, emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, Judeţul Gorj.
Este adevărat că acest act administrativ nu a fost comunicat reclamantului, dar ministerul emitent nu avea o astfel de obligaţie, acesta având calitatea de terţ în raport cu actul în cauză.
Instanţa de fond a mai reţinut faptul că în cazul acestuia, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost înscris în registrul de carte funciară, care constituie o formă de publicitate, reprezintă data când actul îi devine opozabil în calitate de terţ şi se prezumă că de la o astfel de dată reclamantul a luat cunoştinţă sau trebuia să ia cunoştinţă de existenţa actului.
Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd expres că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul introdus la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.
În cazul de faţă, actul administrativ a cărui anulare se solicită este un act administrativ individual, care este opozabil terţilor de la data înscrierii în registrul de carte funciară, adică de la data îndeplinirii formelor de publicitate, respectiv de la data de 21 martie 2001 şi în raport de această dată instanţa de fond a constatat că acţiunea este tardiv formulată.
Împotriva sentinţei nr. 355 din 13 Octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul B.N., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantului aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, a obligării Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 la întocmirea şi la înaintarea documentaţiei corecte cu întreaga suprafaţă de teren şi a obligării Comisiei judeţene la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,22 ha teren situat în intravilanul comunei Stoina.
A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii şi a dat o interpretare eronată a actului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care recurentul a invocat, prin acţiunea în contencios administrativ, motive de nulitate absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi care conform Codului civil sunt imprescriptibile. A mai arătat recurentul că prima instanţă, în baza rolului activ, nu trebuia să se mulţumească cu răspunsul că există un certificat şi că acesta a fost intabulat, ci trebuia să oblige pârâta să prezinte actele despre care se face vorbire în dublu exemplar pentru a-i fi comunicate şi reclamantului astfel încât acesta să fie în măsură să facă dovada ilegalităţii acestora.
Totodată, în temeiul aceluiaşi rol activ, instanţa de fond trebuia să cerceteze dacă acest certificat a fost emis în mod legal, cu alte cuvinte dacă au fost respectate condiţiile impuse de: HG nr. 834/1991, adică dacă documentaţia a fost completată cu numerele cadastrale ale construcţiilor, avizul O.C.O.T.A., procesul verbal de recepţie al măsurătorilor, delimitarea reală cu planul de încadrare în zonă; Legea nr. 18/1991 şi anume cererea de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, anexa de validare cu prima filă, corespunzătoare validării şi ultima filă cu semnătura şi ştampila, adeverinţa de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, hotărârea Comisiei judeţene.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a făcut, prin sentinţa atacată, o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările, reţinând că prin raportare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6136 emis de fostul Minister al Industriilor şi Comerţului (24 noiembrie 2000), la data întabulării acestuia în cartea funciară (21 martie 2001) şi la data introducerii cererii de chemare în judecată (22 decembrie 2008) acţiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat anularea actului administrativ individual este tardiv formulată.
Prin urmare, se constată că instanţa de fond a procedat în mod întemeiat, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., la examinarea cu prioritate a excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii reclamantului, invocată de pârâta SC D.S. SA Tg. Jiu, şi la admiterea acestei excepţii, cu consecinţa respingerii acţiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în discuţie şi analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.
În aceste condiţii, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar sentinţa instanţei de fond este legală, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de B.N. împotriva sentinţei civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N., împotriva sentinţei civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2235/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
