ICCJ. Decizia nr. 2252/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2252/2010
Dosar nr. 928/2/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, anularea Deciziilor nr. 1654/2008 şi nr. 383/2008 şi recunoaşterea dreptului de a fi înscris pentru susţinerea examenului de definitivat în profesia de avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
Reclamantul a arătat că a fost înscris în Baroul Bucureşti ca avocat stagiar în februarie 2005, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Cabinetului de avocat T.E. şi că după expirarea perioadei de stagiu în februarie 2007, din motive obiective nu s-a putut prezenta la examen.
A mai arătat că, în calitate de membru P.S.D., a fost ales în funcţia de viceprimar al municipiului Baia Mare prin Hotărârea nr. 198/2008, motiv pentru care a transmis baroului cererea pentru suspendare din profesie, cerere care însă nu a ajuns anterior datei la care s-a dispus excluderea din profesia de avocat.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 51/1995.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2331 din 2 iunie 2009 a respins acţiunea reclamantul D.M. ca neîntemeiată.
4. Considerentele instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că motivele invocate nu constituie situaţii de forţă majoră, ci împrejurări subiective care l-au pus pe reclamant în dificultate, dar nu în imposibilitate de a pregăti şi susţine examenul de definitivat. Împrejurarea exercitării în paralel a activităţii politice este asumată de reclamant şi nu poate fi acceptată ca un fapt ce justifică imposibilitatea obiectivă de susţinere a examenului şi de a face cunoscută baroului această împrejurare.
5. Recursul formulat de reclamantul D.M..
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Decizia de excludere din profesia de avocat a reclamantului este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 294 din Statutul profesiei de avocat şi ale art. 17 pct. 4-5 din Legea nr. 51/1995.
Nu s-a făcut dovada de către Baroul Bucureşti că recurentul ar fi fost înscris din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat după împlinirea stagiului, că nu s-a prezentat la 3 sesiuni ulterioare ale examenului de definitivat sau că ar fi fost respins.
Decizia atacată „adaugă la lege", deoarece potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată, numai avocatul stagiar respins de 3 ori la examenul de definitivat este exclus din profesie, or, în speţă, recurentul nu a fost respins la examenul de definitivat, pentru că nu s-a prezentat.
5.2. Instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţi.
La termenul de judecată din 2 iunie 2009, pricina a fost soluţionată în lipsa apărătorului recurentului, deşi prin cererea din 1 iunie 2009, acesta a cerut ca pricina să fie luată la sfârşitul şedinţei.
6. Apărările formulate prin întâmpinare de intimaţii-pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat nicio cerere prin care să justifice neprezentarea la examen, anterioară sesiunii de examen la care cererea s-ar fi referit.
Neprezentarea la examen nu poate fi tratată diferit de cazul respingerii la examenul de definitivat, din perspectiva prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată, precum şi cele ale art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, sunt în concordantă, în sensul că, Statutul precizează în ce condiţii se dispune excluderea din profesie şi anume, când avocatul stagiar a fost respins la examenul de definitivat sau când acesta nu s-a prezentat la 3 sesiuni consecutive ale examenului de definitivat.
Recurentul-reclamant nu s-a folosit de procedura „excepţiei de nelegalitate" reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, astfel încât prevederile art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat sunt legale, în fiinţă şi deplin aplicabile speţei.
Rezultă că, din perspectiva actelor normative ce stabilesc modalitatea de excludere din profesia de avocat, nu există nicio diferenţă de tratament între neprezentarea la examenul de definitivat şi respingerea la acelaşi examen.
3. Motivele temeinice invocate de recurent nu sunt dovedite.
Instanţa de fond în mod corect a constatat că acestea nu au condus la imposibilitatea recurentului de a se prezenta la examenul de definitivat la 3 sesiuni consecutive.
4. Pentru a se lua Decizia excluderii din profesia de avocat ca urmare a lipsei la 3 sesiuni consecutive de examen nu este necesar a se face vreo altă dovadă decât lipsa motivelor temeinice invocate, ceea ce în speţă s-a demonstrat.
Înscrierea din oficiu la următoarea sesiune nu este aplicabilă în cazul neprezentării, aceasta din urmă demonstrând voinţa persoanei în cauză de a nu se prezenta la examen.
5. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, se reţine din cererea formulată la fila 83 din dosarul de fond, că reclamantul a depus la dosar acte încuviinţate ca probă de instanţă, la un termen anterior.
Menţiunea „pricina să fie strigată la sfârşitul şedinţei" este adăugată cu un pix ce prezintă o culoare diferită.
Se constată că judecătorul fondului a dispus comunicarea copiilor de pe înscrisurile depuse de reclamant celorlalte părţi, fără a se face vorbire despre solicitarea reclamantului.
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că actele depuse nu au fost utile cauzei, de unde rezultă că reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, iar principiul contradictorialităţii a fost respectat; şedinţa a fost publică, iar părţile prezente şi-au exprimat oral punctul de vedere asupra pricinii deduse judecăţii.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 2331 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2253/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
