ICCJ. Decizia nr. 2253/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2253/2010
Dosar nr. 237/1/2010
Şedinţa publică din 29 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2199 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile formulate de judecătorii V.V., C.O. şi C.G. şi s-a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor de la curţi de apel, tribunale şi judecătorii, organizat în perioada 2 octombrie – 15 decembrie 2009, precum şi amânarea validării rezultatelor obţinute de judecătorii P.A.M. şi S.D., până la soluţionarea recursurilor formulate împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurentul C.G., judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, s-a înscris şi a participat la concurs, candidând pentru funcţia de preşedinte la Tribunalul Călăraşi, şi a obţinut media finală 8,03, clasându-se pe poziţia a doua.
Împotriva Hotărârii nr. 2199 din 17 decembrie 2009 recurentul C.G. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, solicitând anularea acesteia în parte, cu privire la validarea concursului pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Tribunalului Călăraşi, organizat în perioada octombrie – 15 decembrie 2009.
Criticile sale privesc aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, invocându-se neregularităţi înregistrate în cursul desfăşurării probelor scrise, psihologic şi management.
Totodată, recurentul a invocat şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2), (3) şi (5) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006.
În motivarea acestei excepţii recurentul a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile regulamentare amintite sunt nelegale pentru că nu oferă candidaţilor posibilitatea de a contesta, separat, proba care constă în prezentarea proiectului de management, deşi notarea acestuia se bazează „într-o proporţie foarte mare pe subiectivismul membrilor comisiei".
Printr-o cerere ulterioară, recurentul a invocat şi nulitatea hotărârii atacate ca urmare a nemotivării acesteia în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, completând în acest fel motivele de recurs.
Prin întâmpinarea formulată, C.S.M. a cerut, în primul rând, respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2), (3) şi (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006, susţinând, în esenţă, că este vădit nefondată.
Referitor la fondul recursului, C.S.M. a susţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat este legal, cerând respingerea recursului ca nefondat.
1. Referitor la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2), (3) şi (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006, Înalta Curte reţine că aceasta este inadmisibilă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum rezultă din actele cauzei, recurentul a invocat excepţia de nelegalitate, fără ca, în conţinutul cererii să se refere în vreun mod la dispoziţiile legale în raport cu care ar urma să fie verificată legalitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2), (3) şi (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Or, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa (în faţa căreia este invocată excepţia de nelegalitate), constatând că de actul administrativ (vizat de excepţie) depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi va suspenda cauza (cu judecarea căreia fusese sesizată).
Deci, cu alte cuvinte, motivarea încheierii (de către instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate), reprezintă o condiţie de admisibilitate a sesizării instanţei de contencios administrativ competentă cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Or, pentru motivarea încheierii de sesizare, este absolut necesar ca excepţia de nelegalitate să fie motivată de autorul ei cel puţin prin indicarea prevederilor legale în raport cu care apreciază ca fiind nelegal actul administrativ vizat de excepţie.
Astfel, la rândul său, motivarea excepţiei de nelegalitate de către autorul acesteia reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă, condiţie care trebuie verificată de instanţa în faţa căreia a fost invocată.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă şi, astfel, excepţia de nelegalitate invocată, sunt inadmisibile.
2. Referitor la legalitatea Hotărârii nr. 2199 din 17 decembrie 2000 a Plenului C.S.M., a cărei anulare s-a cerut.
Prin motivul invocat ulterior, recurentul a susţinut că hotărârea atacată este lovită de nulitate nefiind motivată conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce este lipsit de temei.
Astfel, prin Hotărârea nr. 2199/2009, Plenul C.S.M., pe de o parte, a validat rezultatele concursului organizat în perioada 2 octombrie – 15 decembrie 2009 pentru numirea în funcţii de conducerela Curţi de apel, tribunale şi judecătorii, iar, pe de altă parte, a respins cererile unor judecători, între care şi recurentul, cu privire la rezultatele concursului la care au participat şi, totodată, a dispus amânarea validării rezultatelor obţinute de alţi doi judecători.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile C.S.M., luate în plen sau în secţii, se motivează, dar din conţinutul considerentelor Hotărârii nr. 2199/2009 rezultă că aceasta conţine referiri complete privind susţinerile recurentului cu privire la faptele şi dispoziţiile legale invocate, precum şi argumentele avute în vedere pentru soluţia de respingere a cererii recurentului, care „a contestat modul de organizare a concursului şi rezultatele tuturor probelor, dar, în special, nota obţinută la proba privind prezentarea proiectului…".
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că Hotărârea nr.2199/2009 a fost motivată, în ceea ce priveşte contestaţia formulată de recurent, în mod corespunzător cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Prin cererea de recurs formulată iniţial, recurentul nu s-a raportat la vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304-3041 C. proc. civ., susţinerile sale referindu-se, în esenţă, la modul în care i-a fost evaluat proiectul de management în raport cu ceilalţi doi contracandidaţi cu care a concurat pentru funcţia de preşedinte la Tribunalul Călăraşi.
Or, evaluarea proiectelor de management constituie o prerogativă a Comisiei de examinare c, care derivă din dreptul de apreciere conferit de lege.
De altfel, recurentul, în cadrul susţinerilor sale nu a invocat critici de nelegalitate privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi nu a invocat încălcarea unor dispoziţii legale în baza cărora s-a realizat concursul respectiv.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2), (3) şi (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006.
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârii nr. 2199 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2257/2010. Contencios → |
|---|
