ICCJ. Decizia nr. 2285/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2285/2010
Dosar nr. 1004/42/2009
Şedinţa de la 30 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 471 din 15 octombrie 2009 a Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei privind pe H.V. şi pe Statul Român prin A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta solicită obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată pentru despăgubiri, în speţă nefiind aşadar aplicabile dispoziţiile art. 8 pct. 5 şi 6 din Legea nr. 290/2003, ci cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea pârâtei competenţa de soluţionare a cauzei revenind Curţii de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa nr. 267 din 9 decembrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, completele specializate de contencios administrativ. S-a constatat de asemenea ivit conflictul negativ de competenţă, cauza fiind înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În soluţionare s-a reţinut că în raport cu obiectul cererii, incidente în cauză sunt prevederile art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003, respectiv cele ale art. 17 alin. (3), (4) lit. e) şi (6) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin HG nr. 1120/2006, norme cu caracterul derogatoriu, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Prahova.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condiţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Sesizând instanţa de contencios administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată pentru despăgubiri cuvenite potrivit Legii nr. 290/2003 pentru averea rămasă în comuna Cania, Judeţul Cahul – Basarabia, de pe urma tatălui său, defunctul A.I.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, hotărârile A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi text de lege prevede, la alin. (6), că hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Prevederi similare conţin şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin HG nr. 1.120/2006, aşa cum au fost modificate prin HG nr. 57/2008.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) şi (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003, care funcţionează în cadrul A.N.R.P., verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor şi propune vicepreşedintelui efectuarea plăţii pe baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) ale aceluiaşi text, deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în primă instanţă, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea legii nr. 290/2003 şi a deciziilor vicepreşedintelui A.N.R.P., pentru identitate de raţiune competenţa materială este aceeaşi în privinţa oricăror acţiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.
Faţă de cele expuse, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe H.V. şi pe Statul Român prin A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2277/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 24/2010. Contencios. Anulare act emis de... → |
---|