ICCJ. Decizia nr. 2290/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2290/2010
Dosar nr. 344/43/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 131 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş a fost admisă acţiunea reclamantei SC M. Sovata SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureş şi în consecinţă a fost anulată Decizia nr. 59/160/2009 şi, în parte, Decizia de impunere nr. 31/2009 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 59/2009, instanţa dispunând exonerarea de la plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate şi accesoriile aferente.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în urma inspecţiei fiscale efectuate la sediul societăţii reclamante, organul fiscal a reţinut că în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2006 societatea nu a evidenţiat şi nu a virat la bugetul general consolidat al statului contribuţia datorată la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, astfel că prin Decizia nr. 31 din 24 februarie 2009 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată în contul de vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate în sumă de 340.103 lei şi accesorii aferente în cuantum de 413.940 lei.
Ulterior, prin Decizia nr. 67 din 6 aprilie 2009 s-au stabilit majorări de întârziere pentru perioada 23 februarie 2009 – 1 aprilie 2009 în cuantum de 12.584 lei.
Instanţa a reţinut că împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. 59/160 din 21 mai 2009.
Instanţa de fond, analizând actele dosarului, a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 43 alin. (2) din OUG nr. 102/1999 modificată prin Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea OUG nr. 102/1999, în sensul că a solicitat trimestrial la A.N.O.F.M. repartizarea de persoane cu handicap.
Instanţa a reţinut că depunerea cererilor formulate de reclamantă pentru repartizarea de persoane cu handicap, la punctul de lucru Sovata al A.J.O.F.M. Mureş, nu poate fi asimilat cu o neîndeplinire a obligaţiei instituite prin lege, iar răspunsul instituţiei, în sensul că nu sunt persoane corespunzătoare în evidenţă, nu poate determina sancţionarea reclamantei, atâta timp cât nici instituţia vizată nu a oferit un răspuns formulat în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, instanţa de fond a concluzionat că organele de control fiscal au dat dovadă de un formalism exagerat în condiţiile în care acesta nu era dublat de considerente ce ţin de substanţa raporturilor juridice cărora li se adresează.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Mureş pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii sub următoarele aspecte.
Se arată că în mod nelegal a fost admisă acţiunea reclamantului-intimat şi exonerată societatea de plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate şi accesoriile aferente pe motiv că organele fiscale au dat dovadă de un formalism exclusiv.
Recurenta arată că deciziile de impunere sunt legal emise în condiţiile în care reclamanta-intimată nu a făcut dovada solicitării trimestriale privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă prin comunicarea ofertelor de muncă A.J.O.F.M. Mureş.
Se arată că în cauză nu erau îndeplinite prevederile prevăzute de art. 42 alin. (2) din OUG nr. 102/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 519/2002 în condiţiile în care procedura de solicitare către A.J.O.F.M. Mureş nu s-a făcut conform reglementărilor legale pe motiv că menţiunile înscrise pe adresele de solicitare înaintate către punctul de lucru Sovata din cadrul A.J.O.F.M. Mureş nu îndeplinesc calitatea de adrese oficiale redactate în formă scrisă, astfel cum rezultă din norme legale.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 1906 din 14 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arată că a fost publicată şi nu a fost comunicată recurentei.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, fiind apreciat în mod corect de către instanţa de fond formalismul exclusiv de care au dat dovadă organele fiscale.
S-a apreciat în mod corect că reclamanta intimată nu datorează plata contribuţiei pentru fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap ca urmare a neîndeplinirii cerinţei formale a solicitărilor trimestriale, în condiţiile în care A.J.O.F.M. Mureş atestase faptul că pentru perioada supusă controlului nu avea în evidenţele sale pentru raportare persoane cu handicap calificare pentru activitatea desfăşurată.
În cauză au fost respectate de intimata-reclamantă obligaţia instituită de art. 43 alin. (2) din OUG nr. 102/1999 modificată prin Legea nr. 519/2002 în sensul solicitării trimestriale pentru persoanele cu handicap, iar adresele de răspuns îndeplineau condiţiile de formă şi de fond nefiind contestate realitatea menţiunilor.
În cauză cerinţele de formă impuse prin art. 5 din Instrucţiunile nr. 1008/2003 reprezintă un formalism excesiv, adăugând în mod nepermis de lege de natură a modifica scopul pentru care au fost emise şi cu emiterea în prezenta cauză a unor acte decizii de impunere şi raport de inspecţie fiscală nelegale.
Pe cale de consecinţă în mod legal a fost admisă acţiunea reclamantei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureş împotriva sentinţei civile nr. 131 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2302/2010. Contencios → |
|---|
