ICCJ. Decizia nr. 2302/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2302/2010
Dosar nr. 8233/2/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4062 din 20 noiembrie 2009 a Curţi de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată în cauză şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei B.V. în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A. precum şi cererea de suspendare formulată în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât, din actele dosarului, a rezultat că reclamanta a respectat procedura prevăzută de lege, în sensul că s-a adresat autorităţii emitente a actului atacat.
Instanţa de fond a reţinut că cererea de suspendare formulată în cauză nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, întrucât împrejurările prevăzute de reclamantă nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, astfel încât în cauză nu avem un caz bine justificat.
În ceea ce priveşte prejudiciul reclamat, instanţa a constatat că reclamantei nu i s-au suprimat veniturile salariale, atâta timp cât reclamanta beneficiază de salariul aferent exercitării funcţiei de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, astfel încât în cauză nu se înregistrează nici o pagubă.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 69537 din 23 aprilie 2009 emis de Preşedintele Secretar de Stat al A.N.S.V.S.A. s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică de conducere de Director Executiv al D.S.V.S.A. Ilfov în temeiul OUG nr. 37/2009 iar urmare a opţiunii exprimată de reclamantă în scris, în perioada de preaviz, A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 69724 din 23 mai 2009 prin care s-a dispus numirea reclamantei în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.
Instanţa a reţinut că urmare a apariţiei OUG nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a procedat la o evaluare a personalului, iar în urma evaluării, Preşedintele A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009 prin care s-a dispus numirea reclamantei în postul de Director Coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, fiind încheiat în acest sens contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009.
Instanţa a constatat că dispoziţiile Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente cauzei de faţă, întrucât reclamanta are suspendată de drept calitatea de funcţionar public pe durata exercitării contractului de management, exercitând o funcţie contractuală . Instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile din Codul Muncii.
Instanţa a constatat că în temeiul OUG nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a emis ordinul atacat, iar reclamantei i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcţie publică vacantă şi a fost numită în funcţia publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel dreptul la salariu şi carieră, reţinând că reclamanta a promovat evaluarea organizată de pârâtă în vederea ocupării noilor posturi de natură contractuală.
De asemenea, instanţa a reţinut că prevederile OUG nr. 37/2009 au dispus că funcţiile publice vizate se desfiinţează şi nu se transformă, iar pentru ocuparea posturilor de director şi director coordonator adjunct urma să se organizeze o evaluare la care se puteau înscrie inclusiv persoanele care au fost eliberate din funcţii conform actului normativ arătat.
Instanţa a constatat că posturile de natură contractuală rezultate se supun legislaţiei muncii şi nu statutului funcţionarului public, iar reclamanta, pe perioada executării contractului de management nr. 122 din 25 mai 2009, avea suspendat de drept raporturi de serviciu în ceea ce priveşte executarea în calitate de funcţionar public a funcţiei publice de execuţie de consilier.
Instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile din contractul de management, pârâta putea să procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă, astfel încât susţinerea reclamantei, în sensul că dispoziţiile din contractul de management sunt lovite de nulitate absolută, nu a fost primită de instanţă.
Instanţa a constatat că la momentul emiterii ordinului atacat, reclamanta se afla în interiorul perioadei de probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management, clauză stipulată în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 ale căror dispoziţii sunt aplicabile cauzei deduse judecăţii.
Instanţa a reţinut că în preambulul ordinului atacat a fost menţionată ca temei Nota de control nr. 182 din 24 august 2009 întocmit după controlul efectuat de Corpul de Control al Preşedintelui A.N.S.V.S.A. la D.S.V.S.A. Ilfov, iar temeiul juridic al emiterii ordinului este art. 31 alin. (4) din Legea nr. 53/2004, care prevede expres faptul că încetarea contractului de muncă pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă se poate face numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricărei dintre părţi, fără impunerea unor alte condiţii.
Instanţa a reţinut că prin Nota de Control arătată s-au constatat o serie de deficienţe în activitatea de management a reclamantei şi, pentru aceste considerente, a fost emisă Notificarea nr. 8006/2009 prin care i s-a comunicat data încetării contractului de management.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut şi şi-a întemeiat soluţia pe lipsa calităţii de funcţionar public a acesteia şi inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Susţine recurenta că o astfel de motivare impune incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât instanţa constatând că raporturile dintre părţi sunt de natură contractuală, trebuia să-şi decline competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de litigii de muncă.
De asemenea, se susţine că instanţa de fond a reţinut eronat inexistenţa calităţii de funcţionar public a recurentei – reclamante, fiind interpretate greşit dispoziţiile OUG nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a fost numită în funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, în vigoarea la data emiterii Ordinului de eliberare din funcţie, care este o funcţie publică şi nu una de natură contractuală.
Consideră recurenta că instanţa de fond s-a aflat într-o eroare gravă cu privire la inexistenţa calităţii de funcţionar public, interpretând greşit dispoziţiile OUG nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a fost numită în funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, în vigoare la momentul emiterii Ordinului de eliberare din funcţie, deşi nici o dispoziţie din acest act normativ nu prevede că pe durata executării contractului de management, persoana încadrată pierde calitatea de funcţionar public, invocând în acest sens dispoziţiile art. III alin. (12) din Ordonanţă, potrivit cărora pe durata contractului se suspendă raporturile de muncă ale funcţionarului public.
Concluzionează recurenta că funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este o funcţie publică şi nu una de natură contractuală, acest fapt rezultând atât din numirea sa prin Ordin al Preşedintelui A.N.S.V.S.A. cât şi din eliberarea din funcţie, tot prin Ordin al acestuia, ceea ce este specific funcţionarului public, iar modificarea art. 13 pct. d) din Legea nr. 188/1999 prin prevederile OUG nr. 37/2009, funcţiile respective de director executiv şi directori adjuncţi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi unităţile administrativ-teritoriale au rămas în continuare funcţii publice, iar cei care ocupă aceste funcţii sunt funcţionari publici, atunci când ocupă respectivele posturi, în baza unor contracte asimilate contractelor individuale de muncă.
Susţine recurenta că din analiza interpretativă a dispoziţiilor art. III al OUG nr. 37/2009 rezultă că atât funcţiile publice, funcţiile publice specifice cât şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, precum şi adjuncţii acestora, au fost transformate prin dispoziţiile ordonanţei, vechile denumiri fiind înlocuite cu acelea de director şi directori coordonatori adjuncţi, singura noutate adusă de acest act normativ vizând numirea acestor persoane prin act administrativ, conform art. III pct. 4 ceea ce presupune că persoanele respective deveneau funcţionari publici.
Având în vedere aceste susţineri, recurenta-reclamantă apreciază că are calitatea de funcţionar public iar raporturile sale de serviciu cu intimata-pârâtă sunt supuse dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare iar Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este netemeinică şi nelegală, fiind emis cu nerespectarea acestor prevederi legale, motiv pentru care solicită anularea acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea sa în funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov cu plata drepturilor corespunzătoare.
Intimata A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă B.V. şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond susţinând în esenţă că ordinul de eliberare din funcţie este legal , postul de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov fiind o funcţie contractuală şi nu una publică, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. III alin. (6) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii publice.
Analizând sentinţa atacată, în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul formulat este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante potrivit cărora, instanţa de fond constatând că raporturile dintre părţi sunt de natură contractuală trebuia să-şi decline competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă sau de contencios administrativ, sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii şi cum însăşi recurenta-reclamantă menţionează, obiectul contestaţiei sale l-a constituit Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009 al preşedintelui – secretar de stat al A.N.S.V.S.A. prin care a fost eliberată din funcţie.
Natura juridică a actului atacat, respectiv ordinul prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este aceea de act administrativ, astfel cum acesta este definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar temeiul juridic al cererii formulate de către reclamanta l-a constituit dispoziţiile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, astfel că în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei, aparţine instanţei de contencios administrativ conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din lege.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat de către recurenta-reclamantă este nefondat, considerentele instanţei de fond cu privire la natura contractuală a relaţiilor dintre părţi stabilite prin contractul de management nu schimbă competenţa materială a instanţei sesizate, prin cererea având ca obiect anularea unui act administrativ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 invocat de recurenta-reclamantă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că şi acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, critica recurentei referitoare la reţinerea eronată a instanţei de fond cu privire la inexistenţa calităţii de funcţionar public nu poate fi reţinută întrucât în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată, faptul că, pe durata executării contractului de management, raporturile de serviciu, avute anterior numirii, sunt suspendate, conform art. III alin. (2) din OUG nr. 37/2009, iar funcţia de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov în care recurenta a fost numită prin Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009, este o funcţie contractuală, întrucât aceasta se desfăşoară în baza contractului de management încheiat cu ordonatorul principal de credite, în subordinea căruia funcţionează serviciul deconcentrat respectiv, conform dispoziţiilor art. III alin. (6) din aceeaşi ordonanţă.
Cum funcţia de director coordonator este o funcţie contractuală şi nu o funcţie publică, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond şi faptul că încetarea raporturilor de muncă sunt stipulate prin contractul de management iar modul în care se face numirea cât şi eliberarea din funcţie respectiv prin emiterea unui ordin – act administrativ cu caracter individual, nu influenţează natura juridică a acestora.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. III alin. (7) din acelaşi act normativ, se precizează faptul că acest contract de management încheiat cu persoanele care urmează a îndeplini funcţii de director coordonator şi director coordonator adjunct, este asimilat contractului individual de muncă, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, conferind titularului atât vechime în muncă cât şi în specialitate.
Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că solicitările recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, nu sunt incidente în cauză şi în consecinţă faptul că ordinul atacat este legal fiind emis cu respectarea clauzelor contractuale asumate de părţi prin semnarea contractului de management cât şi a dispoziţiilor legale ale Codului Muncii care asimilează acest contract, contractului individual de muncă astfel cum s-a reţinut anterior, atât în ceea ce priveşte perioada de probă cât şi notificarea scrisă, necesară în cazul dispunerii încetării contractului la sfârşitul perioadei de probă, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (4).
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 în baza cărora, recurenta-reclamantă a fost numită prin ordinul atacat ca director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, iar ulterior prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a fost admisă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V art. VIII şi anexa 1 din OUG nr. 105/2009, emisă ulterior OUG nr. 37/2009, astfel, că, dispoziţiile legale privind funcţia de director coordonator în care recurenta-reclamantă solicită reîncadrarea, sunt inaplicabile, fiind declarate neconstituţionale.
Aşadar criticile formulate de recurenta-reclamantă prin motivele de recurs formulate sunt nefondate, instanţa de fond pronunţând o soluţie legală şi temeinică, printr-o interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă şi în consecinţă recursul formulat urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 4062 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2310/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
