ICCJ. Decizia nr. 236/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 236/2010
Dosar nr. 6783/1/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de restituire a cauţiunii şi de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea din 20 martie 2007 care face parte integrantă din Decizia nr. 877 din 22 martie 2007, formulată de R.A.A.P.P.S. în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. şi D.G.A.M.C.
Pentru a adopta această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că, în cauză, s-a pronunţat instanţa defond, având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în raport de art. 281 C. proc. civ., instanţa a apreciat că nu se poate reţine o eroare materială deoarece Ordinul de plată depus la dosarul de fond are numărul 62 din 20 martie 2007, iar menţiunea olografă „421" din Ordinul de plată depus în copie şi ataşat cererii de îndreptare nu se regăseşte şi nu este consemnat în hotărâre.
Împotriva acestei încheieri reclamanta R.A.A.P.P.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că greşeala materială există în încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007, care face parte integrantă din sentinţa civilă nr. 877 din 22 martie 2007, astfel cum este prevăzut în practicaua sentinţei.
Astfel, încheierea din data de 20 martie 2007 cuprinde menţiunea greşită a numărului ordinului de plată, acesta fiind consemnat greşit în loc de O.P. nr. 421 din 22 martie 2007 a fost trecut O.P. nr. 62 din 22 martie 2007 care nu există.
Recurenta precizează că numărul ordinului de plată prin care a plătit cauţiunea în cuantum de 750.152,65 Ron este format din 3 cifre, respectiv 421, nu din 2 cifre cum greşit s-a reţinut.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de restituire a cauţiunii, pentru că nu s-a făcut dovada că instanţa de fond s-a pronunţat, se arată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a aflat dosarul nr. 3667/1/2008, în care instanţa s-a pronunţat definitiv şi irevocabil asupra fondului, prin Decizia nr. 4392 din 27 noiembrie 2008.
Faţă de faptul că atât dosarul de fond cât şi dosarul prin care s-a dispus suspendarea au fost finalizate, în ambele cazuri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţând deciziile nr. 4392/2008 şi nr. 4323/2007, recurenta arată că se impune admiterea recursului şi admiterea cererii de restituire a cauţiunii în cuantum de 750.152,65 RON, plătită de R.A.A.P.P.S. prin O.P. nr. 421 din 22 martie 2007.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
I. În ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul încheierii din 20 martie 2007 care face parte integrantă din sentinţa civilă nr. 877 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Analizând încheierea din 20 martie 2007 prin care a fost amânată pronunţarea sentinţei civile nr. 877 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa din eroare a menţionat faptul că reclamanta depune ordinul de plată nr. 62 din 20 martie 2007 în loc de ordinul de plată nr. 421 din 20 martie 2007 cum era corect.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamanta a depus la dosar O.P. nr. 421 din 20 martie 2007 în cuantum de 750.152,65 lei reprezentând achitarea cauţiunii.
Astfel fiind, Înalta Curte va admite cererea şi va îndrepta eroarea materială strecurată în considerentele sentinţei civile nr. 877 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că în loc de O.P. nr. 62 cum din eroare s-a menţionat se va trece O.P. nr. 421, cum este corect.
II. În ceea ce priveşte cererea de restituire a cauţiunii
Potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".
Înalta Curte constată că prima ipoteză este îndeplinită în cauză, deoarece acţiunea având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat a fost soluţionată în mod irevocabil prin Decizia nr. 4323/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, acţiunea în anularea actelor administrative a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 4392 din 27 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat, mai ales că nu a fost formulată cerere pentru plata unei despăgubiri.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 750.152,65 RON achitată prin O.P. nr. 421 din 20 martie 2007.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., considerând întemeiate susţinerile recurentei, va admite recursul, va modifica încheierea atacată în sensul că va îndrepta eroarea materială menţionată şi pe cale de consecinţă va dispune restituirea cauţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.A.A.P.P.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea de îndreptare a erorii materiale.
Îndreaptă eroarea materială strecurată în considerentele sentinţei civile nr. 877 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că în loc de O.P nr. 62 cum din eroare s-a menţionat se va trece O.P. nr. 421 cum este corect.
Admite cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 750.152,65 RON, achitată prin O.P. nr. 421 din 20 martie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 255/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
