ICCJ. Decizia nr. 255/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 255/2010
Dosar nr. 5828/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 768 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ordinul nr. I/2746 din 6 mai 2008 care se solicită a fi anulat, a precedat ordinul anterior cu nr. II/5038 din 12 noiembrie 2007 prin care pârâta a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director general al D.G.I.R.P. şi a fost pus la dispoziţia ministerului în vederea numirii într-o funcţie potrivit competenţei.
Ca atare, motivele de nelegalitate invocate de reclamant privind reorganizarea ministerului dispusă prin HG nr. 1317/2007, în sensul schimbării doar a denumirii direcţiei din minister, pe care a condus-o, constituie aspecte legate de analiza legalităţii primului Ordin nr. II/5038/2007 şi nu cu privire la actul contestat în cauză.
Ordinul nr. I/2746 din 6 mai 2008 priveşte aspecte născute în intervalul de 6 luni de punere la dispoziţia ministerului, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002.
Din actele depuse la dosar, instanţa reţine că ministerul a oferit reclamantului postul de ofiţer special principal în cadrul D.G.M.R.U., iar reclamantul a luat cunoştinţă de ofertă, menţionând că nu este de acord să ocupe această funcţie.
Datorită complexităţii activităţii structurale din cadrul ministerului, modalitatea de ocupare a unor posturi de conducere vacante implică în mod necesar aprecierea autorităţii publice şi nu exclusiv existenţa lor.
Întrucât pârâtul a oferit o funcţie similară iar reclamantul a refuzat oferta, instanţa nu poate aprecia ca fiind nelegal ordinul contestat, cum nu se poate, de asemenea, substitui autorităţii publice în aprecierea îndeplinirii cerinţelor posturilor vacante, pentru a obliga autoritatea să ofere reclamantului unul dintre aceste posturi.
În fine, nu au fost reţinut nici criticile cu privire la motivele de nulitate ale ordinului, invocate de reclamant, respectiv menţionarea instanţei competente şi termenul de contestaţie, instanţa apreciind că nu sunt elemente de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs C.J.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, respectiv Legea nr. 360/2002.
Se apreciază în motivele de recurs că şi dacă prima instanţă a reţinut că ar fi avut loc o reorganizare ca urmare a schimbării structurii direcţiei, acest domeniu este reglementat de art. 100 lit. d) din Legea nr. 188/1999, situaţie în care pârâtul avea obligaţia ca la numirea în noua structură să respecte criteriile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, s-a criticat sentinţa şi pentru faptul că instanţa Curţii de apel a apreciat contrar legii şi probatoriilor administrate, că postul de execuţie oferit ar fi similar cu postul de director general deţinut anterior emiterii actului, cu toate că un post de execuţie nu poate fi similar cu postul de conducere.
S-a mai criticat sentinţa şi pentru aceea că Ordinul nr. I/2746/2008 este lovit de nulitate întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Codului Muncii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-à-vis de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Ordinul mai sus invocat s-a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, ca urmare a reorganizării activităţii ministerului şi i s-a echivalat gradul profesional cu cel militar „maior" în rezervă, specialitatea poliţie.
Acest ordin de fapt a fost dat ca urmare a altui ordin anterior nr. II 5038/2007 prin care s-a dispus eliberarea recurentului din funcţia de director general.
Conform art. 69 din Legea nr. 360/2002 încetarea raporturilor de serviciu al poliţistului se dispune atunci când în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu sunt posibilităţi ca poliţistul respectiv să fie încadrat într-o funcţie similară. Este de necontestat faptul că recurentului i s-au oferit unele posturi vacante, fapt recunoscut de acesta, însă el dorea să ocupe doar o funcţie de conducere şi nu una de execuţie.
Autoritatea administrativă nu este obligată să-i ofere recurentului o astfel de funcţie de conducere, el având doar vocaţia pentru a o ocupa, dar nu şi dreptul prevăzut de lege, faptul că organigrama nu a fost depusă la dosar întrucât este considerată document clasificat neputând conduce instanţa la concluzia enunţată de recurent, că actul administrativ este nul.
Corect, Curtea de Apel a apreciat că o instanţă de judecată nu se poate substitui autorităţii publice în aprecierea referitoare la modalitatea de ocupare a unor posturi de conducere vacantă, oferirea unui post de execuţie de natura celui care a stat la baza funcţiei de conducere, fiind o funcţie similară conform Legii nr. 360/2002.
Ordinul în litigiu nu este lovit de nulitate, întrucât legea prevede instanţei competente să se pronunţe pe legalitatea acestui act, respectiv art. 109 din Legea nr. 188/1999 care dispune că astfel de litigii se judecă de instanţa de contencios administrativ.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de C.J.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.D. împotriva sentinţei civile nr. 768 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 236/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
