ICCJ. Decizia nr. 2343/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2343/2010
Dosar nr. 572/42/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea acestuia de a-i recunoaşte dreptul la despăgubiri pentru imobilul demolat abuziv în cursul anului 1989 şi în acest sens de a transmite dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi până la data executării efective a obligaţiei de transmitere a dosarului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că a fost proprietar asupra unei locuinţe în suprafaţă de 38,73 mp situat în Valea Călugărească pe care a ridicat-o în baza autorizaţiei de construire din 27 septembrie 1961 şi ulterior a mai ridicat un corp de clădire în suprafaţă de 32,85 mp, însă potrivit adreselor din 1988 ale Consiliului Popular al comunei Valea Călugărească a fost obligat să demoleze întreaga construcţie.
Mai arată reclamantul că după apariţia Legii nr. 10/2001 a formulat notificare la unitatea deţinătoare, respectiv Primăria Comunei Valea Călugărească pentru a i se acorda despăgubiri pentru locuinţa demolată, iar prin dispoziţia nr. 407 din 14 iunie 2002 emisă de primar i s-a respins cererea, motiv pentru care s-a adresat instanţei de judecată.
Prin Decizia nr. 551/2005, Curtea de Apel Ploieşti, a schimbat în parte sentinţa nr. 159/2003 a Tribunalului Prahova în sensul că a constatat calitatea sa de beneficiar al măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat, soluţie confirmată prin Decizia 8435/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind emisă Dispoziţia nr. 597/2006 a primarului din Valea Călugărească prin care s-a statuat dreptul său la despăgubiri pentru imobilul demolat abuziv.
Această dispoziţie împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii sale au fost trimise la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării bunului imobil şi emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, însă nici până în prezent această autoritate nu a numit un evaluator persoană fizică sau juridică pentru întocmirea raportului de evaluare.
Prin sentinţa nr. 204 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N., a obligat pârâta să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare în vederea efectuării raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi ulterior să emită titlul l de despăgubire; a respins în rest acţiunea pentru plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că deşi Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererii şi emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, de la data emiterii deciziei au trecut trei ani, perioadă în care nu a fost finalizată procedura şi implicit nu s-au acordat despăgubiri, situaţie în care au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul la un proces echitabil, întrucât termenul rezonabil de soluţionare a cererii a fost încălcat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care vizează încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
- în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea Comisiei la transmiterea dosarului pentru evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi ulterior, la emiterea deciziei, deoarece acest termen este insuficient pentru parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii, justiţiei şi unele măsuri adiacente. Prin Dispoziţia nr. 597/2006 s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul demolat care a fost situat în Comuna Valea Călugărească, neprecizându-se pentru ce suprafeţe ale imobilului se acordă beneficiul Legii nr. 10/2001.
În urma analizării actelor s-a constatat că la dosar nu există înscrisuri ce descriu imobilul pentru ca acesta să fie transmis la evaluare (fişa tehnică a imobilului, acte întocmite cu ocazia preluării ori demolării acestuia, proces verbal de evaluare).
- în mod neîntemeiat Comisia fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.071 lei,, având în vedere că nu este în culpă pentru neselectarea dosarului reclamantului în vederea evaluării, având în vedere criteriile stabilite prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei şi împrejurarea că Primăria comunei Valea Călugărească a îndeplinit defectuos obligaţiile stabilite în baza Legii nr. 10/2001, neataşând acte privind construcţia demolată.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi afirmaţia recurentei potrivit căreia nu pot fi eludate etapele obligatorii ale procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor persoanelor îndreptăţite – este principial corectă, în speţă Comisia şi-a exercitat abuziv atribuţiile, efectuând primul demers referitor la Dispoziţia nr. 597/2006 abia în anul 2009 când, fiind acţionată în judecată de reclamant, a emis adresa din 19 august 2009 către Primarul comunei Valea Călugărească, solicitând completarea dosarului cu o serie de înscrisuri.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul nu a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversare şi pentru nesoluţionarea dosarului într-un termen rezonabil. În baza art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului toate etapele unei procedurii administrative sau judiciare trebuie parcurse într-un „termen rezonabil".
De asemenea, este nejustificată critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi obligat Comisia direct la emiterea titlului de despăgubire, în dispozitivul sentinţei menţionându-se explicit că această obligaţie este ulterioară etapei evaluării.
Referitor la motivul de recurs privind greşita obligare la cheltuieli de judecată, acesta este nefondat, această obligaţie fiind conformă cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., iar onorariul de avocat în sumă de 1.000 lei nefiind excesiv de mare în raport cu complexitatea cauzei la fond, pentru a face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate în recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducând onorariul de avocat la suma de 1.600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei nr. 204 din 9 noiembrie 20009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.600 cheltuieli de judecată către intimatul M.N. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2362/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
