ICCJ. Decizia nr. 2362/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2362/2010
Dosar nr. 2030/115/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta SC M. SA Moldova Nouă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin anularea deciziei nr. 5 din 19 februarie 2008, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată pentru suma de 664.257 lei, reprezentând subvenţii acordate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 şi obligarea pârâtei la plata unor majorări de întârziere în sumă de 463.651 lei, în temeiul art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi art. 120 alin. (7) din OG nr. 92/2003.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a întocmit în luna septembrie 2004, decont privind acordarea subvenţiei pe luna septembrie 2004, înregistrat la D.G.F.P. Caraş-Severin sub nr. 15527 din 2 septembrie 2004, pentru suma de 25.046.116.000 rol, iar organele de control, care au verificat decontul nu au avut nimic de obiectat. S-a mai arătat că, în luna martie 2005, societatea a depus un decont definitiv privind acordarea subvenţiei pentru anul 2004, iar organele de control au ajuns la concluzia că societatea trebuie să încaseze de la bugetul statului în plus suma de 3.212.168.000 rol şi nu să restituie suma de 6.642.569.335 rol, reprezentând subvenţia încasată şi necuvenită astfel cum rezultă din procesul-verbal din 3 decembrie 2007.
A mai arătat reclamanta că pe data de 16 septembrie 2004 a încasat de la bugetul statului suma de 25.046.116.000 rol, din care a achitat suma de 8.000.000.000 rol pentru energie electrică, iar restul sumei (14.541.859.139 rol) a transferat-o în contul de la R. Bank Oraviţa, din care a achitat suma de 6.5642.569.335 rol tot la SC E. SA, nefiind vinovată de modul în care a utilizat aceste sume SC E. SA, având în vedere că societatea a beneficiat în 2004 numai de subvenţie pe produs şi nu pe energie electrică, din subvenţie trebuind să achite 100.000.000.000 rol,pentru energie electrică.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 507/2003 a bugetului de stat şi OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, pentru că în baza Legii nr. 507/2003 reclamanta a beneficiat în anul 2004 de o subvenţie de la stat pentru achitarea contravalorii energiei electrice.
S-a mai susţinut că organele de inspecţie fiscală au constatat că în luna septembrie 2004 societatea a efectuat plăţi în sumă de 664.257 lei din contul bancar deschis la R. Bank Oraviţa în contul deschis la R. Bank Reşiţa deschis pentru S.D.F.E.E. Reşiţa, încălcând astfel prevederile art. 21 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat, această sumă fiind considerată ca subvenţie încasată şi necuvenită.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă pentru a se verifica dacă subvenţia în litigiu a fost utilizată potrivit destinaţiei pentru care a primit-o reclamanta.
Prin sentinţa nr. 352 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA Moldova Nouă, împotriva pârâtei D.G.F.P. Caraş-Severin, aşa cum s-a precizat şi a anulat Decizia nr. 5 din 19 februarie 2008 emisă de pârâtă. A respins în rest acţiunea precizată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor prin trezoreria statului, constituie contravenţie, efectuarea de către instituţiile publice de încasări şi plăţi în alte conturi decât cele stabilire prin prezenta ordonanţă şi se sancţionează cu amendă, dispoziţie faţă de care s-a constatat că fapta reclamantei de a achita suma de 664.257 lei din contul de trezorerie în contul de la R. Bank Oraviţa nu poate constitui motiv de a se considera că subvenţia are caracter necuvenit, operaţiunea constituind o contravenţie, potrivit dispoziţiei legale menţionate.
Privitor la cererea de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 463.651 lei formulată prin acţiunea precizată, instanţa de fond a constatat că aceasta nu este întemeiată, nefiind îndeplinită ipoteza textului art. 119 alin. (1) C. proCod Fiscal, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a achitat la pârâtă debitul fiscal pretind a fi datorat, pentru a putea solicita majorări de întârziere potrivit art. 124 C. proCod Fiscal, respectiv dobânda pentru suma de restituit sau de rambursat de la buget.
Recurenta-pârâtă consideră că suma de 664.257 lei nu a fost utilizată potrivit destinaţiei pentru care a fost aprobată, deoarece aceasta a fost virată din contul bancar al societăţii deschis la R. Bank Oraviţa în contul R. Bank Reşiţa deschis pentru S.D.F.E.E. Reşiţa.
Se arată că astfel au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (8) din OUG nr. 146/2002 şi art. 21 din Legea nr. 507/2003, texte legale pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere la data pronunţării sentinţei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat, operaţiunile efectuate de agenţii economici se derulează prin conturi distincte, deschise pe seama acestora la unităţile trezoreriei statului.
Conform art. 5 alin. (8) din OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, transferurile şi subvenţiile alocate de la bugetul de stat se virează în conturi deschise în numele acestora la unităţile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal şi se utilizează numai potrivit destinaţiilor aprobate prin lege.
Organul fiscal a constatat, prin procesul-verbal de control financiar din 3 decembrie 2007 că societatea intimată nu a efectuat plata sumei de 664.257 lei prin contul deschis pe numele acesteia la unitatea trezoreriei statului în a cărei rază este înregistrată fiscal.
Organul fiscal a prezumat că societatea intimată nu a utilizat suma potrivit destinaţiilor aprobate prin lege.
Prezumţia organului fiscal a fost răsturnată de probele administrate în dosar, respectiv proba cu expertiză contabilă.
Expertul desemnat a concluzionat că suma în litigiu (subvenţia) a fost utilizată potrivit destinaţiei sale.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect că, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor prin trezoreria statului, constituie contravenţie efectuarea de încasări şi plăţi în alte conturi decât cele stabilite.
Aşadar, fapta de a utiliza un alt cont nu este identică cu fapta de a nu utiliza subvenţia potrivit destinaţiei aprobate prin lege.
Utilizarea unui alt cont nu poate constitui o prezumţie de utilizare a subvenţiei în alte scopuri decât cele aprobate prin lege.
Organul fiscal avea obligaţia să probeze fapta imputată societăţii, cea ce în speţă nu s-a întâmplat.
În concluzie, se constată neîntrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 352 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2343/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2371/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
