ICCJ. Decizia nr. 2345/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2345/2010
Dosar nr. 1860/54/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional s-a solicitat anularea Ordinului nr. 196 din 27 aprilie 2009 şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor legale reprezentând diferenţa de salarizare pe perioada 24 mai 2007 şi până la repunerea efectivă în funcţie.
S-a solicitat totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 196/2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14, anume cazul bine justificat constând în faptul că nu există condiţia impusă de art. 99 lit. b) pentru a se dispune eliberarea din funcţie, respectiv reducerea de personal ca urmare a reorganizării, dar şi paguba iminentă reprezentată de diminuarea drepturilor salariale şi de prejudiciul de imagine.
Pe fondul acţiunii, reclamantul a susţinut că prin Ordinul nr. 196/2009 se încalcă principiile care ocrotesc funcţionarul public statuate prin Legea nr. 188/1999, respectiv stabilitatea şi inamovibilitatea, dar şi prevederile art. 73 din Constituţie care prevede că statutul funcţionarului public se stabileşte prin lege organică.
O altă critică a reclamantului vizează faptul că temeiul în baza căruia s-a dispus eliberarea din funcţie nu este real întrucât nu există în realitate nicio reducere efectivă a postului ocupat de reclamant aşa cum se prevede în art. 99 lit. b) din OUG nr. 37/2009, ci doar o schimbare a denumirii funcţiei de director executiv în director coordonator.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de suspendare, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea sa la plata de despăgubiri.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Curtea a reţinut că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi temei juridic, prevăzută de art. 163 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând pe fond cererea de suspendare, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, constatând că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune o astfel de măsură, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte acţiunea în anularea Ordinului nr. 196/2009 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Curtea a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantului s-a realizat prin prisma dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale OUG nr. 37/2009, respectiv că autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public.
În consecinţă, a apreciat Curtea că nu se poate reţine că funcţia publică de conducere ocupată de reclamant nu a fost desfiinţată efectiv, ci doar i s-a schimbat denumirea, cât timp prevederile legale enunţate dispun expres această măsură.
Împotriva sentinţei nr. 286 din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul D.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii şi fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Susţine recurentul-reclamant prin motivele de recurs formulate că deşi judecătorul fondului reia textul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, iar din probele dosarului nu rezultă că postul s-a redus, concluzia finală la care ajunge este aceea că a avut loc o desfiinţare a funcţiei, concluzie greşită pentru că în realitate nu a avut loc nicio reorganizare efectivă a instituţiei.
Precizează recurentul-reclamant că prin ordinul emis prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de conducere, aceea de director executiv al Direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional al judeţului Dolj, a fost încălcată grav Legea nr. 188/1999 prin care s-au stabilit drepturile şi obligaţiile funcţionarului public, fiind încălcat unul din principiile fundamentale, cel al stabilităţii exercitării funcţiei publice şi au fost nesocotite şi recomandările date prin Directiva Consiliului Uniunii Europene 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, ordinul emis fiind nelegal.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional prin care recurentul-pârât a fost eliberat din funcţia de director executiv al direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional al judeţului Dolj, este întemeiat pe prevederile art. 97 lit. c) şi ale art. 99 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale alin. (2), (3) şi (5) precum şi ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pe dispoziţiile art. III alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Începând cu aceeaşi dată, 24 mai 2009, prin Ordinul nr. 241/2009 recurentul-reclamant a fost numit în funcţia de consilier clasa I, gradul profesional superior la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional al judeţului Dolj.
Astfel, cum corect susţine şi recurentul-reclamant funcţia de conducere pe care a ocupat-o, aceea de director executiv a fost desfiinţată prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în M.Of. nr. 264 din 22 aprilie 2009, pentru ca ulterior în noua organigramă această funcţie să se regăsească sub denumirea de director coordonator al serviciului public deconcentrat.
Intimatul-pârât susţine că desfiinţarea postului de director executiv a intervenit în temeiul legii, autoritatea publică nefiind implicată în procesul de desfiinţare a postului respectiv.
Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 a fost însă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, ceea ce reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ atacat, emis în vederea punerii în executare a acestei ordonanţe.
Curtea Constituţională, reţine în motivarea acestei decizii ca prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009, „afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament privind prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.
Prin conţinutul reglementării, reţine Curtea Constituţională, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, încălcând astfel dispoziţiile art. 115 alin. 6) din Constituţie.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond în motivarea sentinţei, prin OUG nr. 37/2009, funcţia de director executiv a fost desfiinţată doar pentru a se înfiinţa o alta similară acesteia, aceea de director coordonator, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia, în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pe o perioadă de 1 an de la data reorganizării.
Aceasta, în cazul în care s-ar admite că în speţa supusă analizei a avut loc o reorganizare a activităţii şi o reducere a postului ocupat de recurentul-reclamant, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 este nelegal şi pentru faptul că a fost emis cu încălcarea Statutului funcţionarului public, respectiv Legea nr. 188/1999, unul din principiile de bază fiind acela al stabilităţii funcţiei publice [art. 3 lit. f)] şi ignorând experienţa şi profesionalismul de care a dat dovadă recurentul-reclamant, la ultima evaluare obţinând calificativul „Foarte bine".
Faptul că recurentului-reclamant i s-a oferit şi a acceptat postul vacant aferent funcţiei publice de consilier clasa I gradul profesional superior treapta de salarizare 2 din structura direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional nu înseamnă, astfel cum în mod eronat reţine instanţa de fond, că nu a fost încălcat principiul stabilităţii funcţionarului public, principiu ce garantează printre altele şi dreptul de a avea o carieră administrativă, or recurentul-reclamant a fost înlăturat dintr-o funcţie publică de conducere.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii, recursul se priveşte ca fondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis iar sentinţa modificată în sensul admiterii acţiunii formulată de reclamantul D.L., astfel cum a fost formulată.
Se va dispune anularea Ordinului nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de intimatul-pârât şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, urmând a fi obligat pârâtul şi la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre salariul aferent funcţiei deţinute şi cel încasat după emiterea Ordinului, în perioada cuprinsă între data de 24 mai 2009 şi până la efectiva reintegrare.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 şi urm. C. proc. civ., intimatul-pârât va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.789 lei către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.L. împotriva sentinţei nr. 286 din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul D.L.
Anulează Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior şi obligă pârâtul la despăgubiri reprezentând diferenţa dintre salariul aferent funcţiei deţinute anterior şi cel încasat după emiterea Ordinului de la data de 24 mai 2009 şi până la efectiva reintegrare.
Obligă intimatul la 1.785 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2344/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2348/2010. Contencios → |
|---|
