ICCJ. Decizia nr. 2355/2010. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2355/2010
Dosar nr.12252/2/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC „C." SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe anularea Adresei nr. 33991 din 23 decembrie 2009 emisă de autoritatea contractantă, reprezentând comunicarea rezultatului procedurii prin care oferta reclamantei a fost declarată necâştigătoare, revocarea în totalitate a adresei contestate, anularea procedurii de atribuire a contractului de proiectare şi execuţie, reevaluarea ofertei depuse de câştigătorul licitaţiei şi declararea ofertei asocierii reclamante, ca fiind cea câştigătoare cu consecinţa încheierii, cu aceasta a contractului de proiectare şi execuţie.
În motivarea acţiunii s-a arătat că oferta reclamantei depusă în procedura de atribuire a contractului de proiectare şi execuţie „locuinţe pentru tineri destinate închirierii" amplasamentul din judeţul Arad, oraş Ineu, a fost declarată în mod nelegal necâştigătoare, încălcându-se scopul OUG nr. 34/2006 şi principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.
Se mai arată că singurul motiv care a stat la baza declarării ofertei reclamante ca necâştigătoare este depunctarea pentru factorii de evaluare „termen de predare", în mod incorect autoritatea contractantă neluând în considerare elementele prevăzute în anexa la formularul de ofertă.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în raport de dispoziţiile art. 256, art. 286 din OUG nr. 34/2006, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect.
La termenul de judecată din data de 23 februarie 2010, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 938 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea formulată de reclamanta SC „C." SA ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamanta nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de dispoziţiile art. 256 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 34/2006 modificată şi republicată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC „C." SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, prin motivele de recurs formulate, că instanţa de fond în mod greşit a apreciat faptul că societatea nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de art. 2562 din OUG nr. 34/2006, întrucât art. 255 alin. (1) din Ordonanţa sus-menţionată, prevede posibilitatea alegerii căii de atac, iar alin. (2) al art. 255 din Ordonanţă, menţionează că „prin excepţie de la alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti".
Faţă de aceste dispoziţii legale, precizează recurenta-reclamantă, anularea actului care face obiectul prezentei contestaţii putea fi solicitată atât la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor cât şi la Curtea de Apel Bucureşti, fapt pentru care prin Adresa nr. 9617 din 28 decembrie 2009 a notificat A.N.L. cu privire la demararea procedurii contestaţiei către instanţă pentru soluţionarea acesteia.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, astfel cum a fost formulată.
Recurenta nu a încadrat motivele de recurs în vreunul dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Locuinţe a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
În şedinţa publică, de soluţionare în fond a cauzei, intimata-reclamantă a invocat excepţia tardivităţii recursului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Excepţia tardivităţii declarării recursului este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, în raport de actele dosarului şi textul de lege invocat de intimata-pârâtă, respectiv dispoziţiile art. 2877 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2877 din actul normativ menţionat „în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată dată cu citarea părţilor, măsuri cu caracter provizoriu, cum ar fi: măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire, în stadiul în care se află; alte măsuri care să asigure oprirea implementării anumitor decizii a autorităţii contractante".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că „încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare".
Or, în speţa de faţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta-recurentă nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicţională, prevăzută de dispoziţiile art. 256 alin. (1) şi alin. (2) din OUG nr. 34/2006, cu respectarea prevederilor art. 2562 şi art. 270 - 271, din actul normativ menţionat, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 2877 din OUG nr. 34/2006.
Pe cale de consecinţă, termenul de declarare a recursului împotriva Sentinţei nr. 938 din 23 februarie 2010, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Cât priveşte fondul cauzei, este de menţionat că textul alin. (2) al art. 256 din OUG nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare prevede că „prin excepţia de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti".
Astfel, cum în mod corect reţine instanţa de fond, textul de lege se referă clar la „lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional", ceea ce excede speţei de faţă, care are ca obiect o procedură de licitaţie deschisă referitoare la un contract de execuţie lucrări pentru obiectivul de investiţii „Locuinţe pentru tineri destinate închirierii, amplasamentul din judeţul Arad oraşul Ineu, Str. Madrid nr. 7".
Deci, în mod just şi în concordanţă cu prevederile legale incidente speţei, instanţa de fond a reţinut că prevederile legale, de care, printr-o interpretare eronată, se prevalează recurenta-reclamantă, atribuie în competenţa Curţii de Apel Bucureşti în mod direct, numai anumite litigii şi anume acelea care au ca obiect „procedurile de atribuire de servicii şi lucrări aferente infrastructurii de transport naţional", toate celelalte cauze urmând a parcurge procedura administrativ-jurisdicţională în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, organ competent potrivit OUG nr. 34/2006.
Cum recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale în sensul că nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de lege, înainte de a se adresa instanţei de judecată, rezultă că soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a acţiunii este una legală şi temeinică, criticile formulate de recurentă fiind astfel nefondate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanta SC „C." SA se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând fondul cauzei, nu vor mai fi analizate, instanţa de control judiciar concluzionând că rezolvarea dată speţei de către prima instanţă prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de Agenţia Naţională pentru Locuinţe.
Respinge recursul declarat de SC „C." SA împotriva Sentinţei nr. 938 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2311/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2346/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
