ICCJ. Decizia nr. 2441/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2441/2010
Dosar nr. 1045/36/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Învestirea primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primul ministru al României, anularea deciziei Primului ministru nr. 444/2009 şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin HG nr. 1165/2008 a fost numit în funcţia publică de subprefect al judeţului Constanţa, iar ulterior, prin HG nr. 151/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 33 alin. (1) lit. c) din HG nr. 341/2007, s-a hotărât aplicarea mobilităţii din funcţia de subprefect al judeţului Constanţa în funcţia publică de inspector guvernamental. Astfel, prin Decizia Primului-ministru nr. 264/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 33 alin. (1) lit. d) din HG nr. 341/2007, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici, a fost numit în funcţia de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatul General al Guvernului.
Prin Decizia nr. 444/2009, a fost desemnat să îndeplinească la nivelul judeţului Harghita atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Reclamantul a susţinut că măsura aplicării mobilităţii s-a realizat unilateral, pentru prima dată prin intermediul deciziei nr. 264/2009, prin care s-a dispus, în absenţa vreunei solicitări din partea sa, şi în lipsa consimţământului său, trecerea în rândul inspectorilor guvernamentali din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în acest moment producându-se modificarea raportului de serviciu în ceea ce priveşte felul muncii şi locul acesteia. Drept urmare, prin Decizia nr. 444/2009 a avut loc practic, o nouă modificare a raportului de serviciu, printr-o repetare aplicare a principiului mobilităţii, la momentul adoptării actului atacat nefiind incidente niciuna din ipotezele legale de natură a justifica măsura aplicării principiului mobilităţii constând în desemnarea de a desfăşura, la nivelul judeţului Harghita, atribuţii ce intră în sfera Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
1.1.Soluţia primei instanţe
Prin încheierea nr. 304/CA din 23 iulie 2009, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei Primului - ministrul al României nr. 444/2009, Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că acesta este nefondat, astfel încât, prin sentinţa nr. 417/CA din 14 octombrie 2009 a respins, ca atare, acţiunea formulată de reclamant.
1.2. Considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea sentinţei
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că din probele administrate, rezultă că în mod eronat reclamantul a susţinut că prin Decizia nr. 444/2009 s-a realizat o nouă modificare a raporturilor sale de serviciu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din HG nr. 341/2007, mobilitatea operând în ceea ce-l priveşte pe reclamant, o singură dată, şi anume, atunci când a fost numit din funcţia de subprefect în cea de inspector guvernamental, astfel încât raporturile de serviciu ale reclamantului nu au fost modificate prin Decizia atacată în cauză.
Concluzionând, instanţa a apreciat că Decizia nr. 444/2009 a fost legal emisă de autoritatea pârâtă, conform competenţelor conferite, iar prin emiterea ei, reclamantului nu i-a fost produsă vreo vătămare într-un drept sau interes legitim, neputând fi reţinută vreo încălcare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din HG nr. 341/2007.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-au susţinut următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 444/2009 nu au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantului, mobilitatea operând deja în ceea ce-l priveşte, prin intermediul Deciziei nr. 264/2009;
- potrivit art. 27 alin. (2) lit. b) din HG nr. 341/2007 mobilitatea nu poate fi realizată decât cel mult o dată pe an, pentru aceeaşi persoană, prevedere care în cazul său nu a fost însă respectată;
- prin Decizia nr. 444/2009 s-a realizat practic o nouă aplicare a principiului mobilităţii, acesta fiind actul prin care a avut loc încă o dată modificarea raportului său de serviciu;
- la momentul adoptării actului atacat nu a fost incidentă vreuna dintre ipotezele reglementate expres şi limitativ în cuprinsul dispoziţiilor art. 30 din HG nr. 341/2007, potrivit cu care mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune în situaţiile enunţate, astfel că nu se justifică măsura aplicării mobilităţii în desemnarea recurentului-reclamant, pentru a îndeplini, la nivelul judeţului Harghita, atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, faţă de apărările intimatului-pârât dar şi prin prisma prevederilor incidente din materia supusă analizei, şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 444/2009 a Primului Ministru, recurentul-reclamant a fost desemnat să îndeplinească, la nivelul judeţului Harghita atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Această măsură a fost apreciată de recurentul-reclamant ca fiind nelegală pe considerentul că mobilitatea înalţilor funcţionari publici, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. b) din HG nr. 341/2007 nu se poate realiza decât o dată pe an, pentru aceeaşi persoană, principiu care a fost însă încălcat în cauză.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate criticile recurentului şi ca atare nu pot fi primite întrucât prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din HG nr. 341/2007, ale art. 12 şi art. 27 alin. (2) din HG nr. 341/2007, al căror conţinut a şi fost expus în cuprinsul sentinţei atacate.
În mod evident, în cauză, se impune a se determina, din punct de vedere juridic, în ce măsură, prin emiterea de către autoritatea intimată a Deciziei nr. 444/2009, s-a realizat o nouă modificare a raporturilor de serviciu ale recurentului, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind mobilitatea, reţinând că printr-o decizie anterioară, cu nr. 264/2009, reclamantul a fost trecut în rândul inspectorilor guvernamentali din cadrul Secretariatului General al Guvernului, ceea ce a reprezentat o modificare a raportului său de serviciu.
Din această perspectivă, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, apreciază că prin Decizia nr. 444/2009 emisă de Primul Ministru, în temeiul art. 12 alin. (3) din HG nr. 341/2007, privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificări, şi al art. 19 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, publicată în M.Of. nr. 209 din 1 aprilie 2009, prin care dl. A.C., în calitatea sa de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului a fost desemnat să îndeplinească la nivelul judeţului Harghita atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, nu reprezintă şi nici nu echivalează cu o nouă aplicare a principiului mobilităţii.
Acest principiu a fost pus în practică, în cazul recurentului-reclamant, prin Decizia nr. 264 din 25 februarie 2009, când, în aplicarea acestuia, s-a dispus numirea domnului A.C. în funcţia publică de inspector guvernamental.
Prin Decizia nr. 444/2009, emisă de autoritatea intimată competentă, în conformitate şi în limitele atribuţiilor conferite, s-au stabilit numai atribuţiile recurentului-reclamant, în virtutea calităţii sale anterior dobândită, aceea de inspector guvernamental, astfel cum se prevede în art. 12 alin. (3) din HG nr. 341/2007. Acest text stipulează expres că atribuţiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc individual, prin decizie a primului ministru, fiind prevăzut totodată [art. 12 alin. (1), (2) şi (4)] că inspectorii guvernamentali coordonează activităţi, proiecte sau programe complexe în legătură cu Statutul României de stat membru UE, asigurând continuitatea în dezvoltarea şi implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local.
Faţă de toate cele sus-arătate, apreciind aşadar că prin sentinţa recurată s-a realizat o corectă şi temeinică aplicare a prevederilor legale incidente, sus enunţate, criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge aşadar, pe acest temei recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinţei civile nr. 417/CA din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2442/2010. Contencios → |
|---|
