ICCJ. Decizia nr. 2506/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2506/2010
Dosar nr. 18548/3/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2127 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Z.V., prin care solicita să se constate calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securităţii, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit adresei MAI nr. S/152.675 din 11 aprilie 2007 (f.18) şi Notei de constatare nr. S/DI/190 din 18 aprilie 2008, întocmită de Direcţia Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (f. 4), pârâtul Z.V. a avut gradul de maior (1974) în cadrul Direcţiei Generale a Paşapoartelor, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei, calitate în care a întocmit un singur document, apreciat de reclamantul C.N.S.A.S. ca relevant şi pe care acesta îşi fundamentează acţiunea.
Astfel, arată prima instanţă, pârâtul este cel care a conceput/redactat, în calitate de consilier juridic la nivelul Direcţiei pentru Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei, fişa personală a numitului C.V.A., fişă purtând nr. 0901955 din 05 martie 1974, întocmită în vederea soluţionării cererii acestuia de aprobare a stabilirii definitive în Statele Unite ale Americii şi renunţare la cetăţenia română.
Despre numitul C.V.A., pârâtul a menţionat că acesta a depus o "scrisoare cu conţinut duşmănos, adresată ambasadorului român la Washington", că "a părăsit fraudulos ţara în 1966", iar "pe timpul şederii în Statele Unite s-a încadrat în grupul de elemente duşmănoase ale emigraţiei române din New-York, şi a participat la demonstraţia ostilă ţării noastre de la 23 august 1973 în jurul Ambasadei României la Washington".
Pentru aceste motive, la care se adaugă faptul că numitul C.V.A. fusese condamnat în 1953 pentru infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, în fişa susmenţionată este împărtăşită propunerea Ambasadei României la Washington de retragere a cetăţeniei române cu titlu de pedeapsă, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 24/1971.
Apreciază instanţa de fond că această fişă a fost doar concepută de consilierul juridic Z.V., ea fiind asumată şi aparţinând în cele din urmă autorului real al propunerii, şeful Direcţiei, general - maior G.P.
Instanţa de fond apreciază că, raportat la documentele din dosar, reiese că pârâtul a fost, în anul 1974, maior în cadrul Direcţiei Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei, nefăcând parte din structurile opresive ale securităţii, care înfăptuiau poliţia politică.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, analizând dacă pârâtul a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prima instanţă apreciază că nu.
Astfel, arată instanţa de fond, în examinarea acestei condiţii, se impune mai întâi clarificarea unei chestiuni extrem de importante pentru soluţionarea cauzei, anume intenţia legiuitorului de a califica drept „lucrător al Securităţii" în accepţiunea legii pe cei care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în considerarea acţiunilor sau atitudinilor ostile ale persoanelor urmărite la adresa regimului comunist, tară nici o legătură cu protejarea securităţii statului.
Or, apreciază prima instanţă, din fişa concepută de pârât, al cărei conţinut incriminat de reclamant a fost redat mai sus, nu reiese în ce mod susţinerile din această fişă constituie activitate prin care pârâtul însuşi (ca persoană care a conceput doar conţinutul fişei) să fi suprimat sau îngrădit dreptul la libera exprimare al numitului C.V.A.
Se arată în considerentele sentinţei atacate că nu rezultă cum a fost îngrădit dreptul la libera exprimare şi libertatea opiniilor, prin conceperea propunerii de retragere a cetăţeniei romane, propunere făcută în abordarea cererii persoanei în cauza de renunţare la cetăţenia romană.
Concluzionând, instanţa de fond apreciază că pârâtul nu se înscrie în categoria lucrătorilor securităţii care, prin activităţile lor, au concurat la instaurarea şi/sau menţinerea puterii totalitare comuniste şi, deci, nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Împotriva acestei soluţii, reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără să fie avute în vedere probele admise şi administrate.
Se invocă în recursul dispoziţiile OUG nr. 24/2008 pe care instanţa fondului le-a nesocotit, respectiv art. 2 lit. a), considerentele acestei hotărâri judecătoreşti reţinând doar că în persoana intimatului nu poate fi stabilită calitatea de lucrător al Securităţii câtă vreme aceasta s-a mărginit la a concepe materialul în discuţie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În calitate de consilier juridic intimatul-pârât a conceput la nivelul Direcţiei de Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei, fişa personală a numitului C.V.A., fişă întemeiată în vederea soluţionării cererii de aprobare a stabilirii acestuia în mod definitiv în S.U.A şi de asemenea renunţarea la cetăţenia română.
Fişa în care intimatul a menţionat câteva date despre C.V.A., a fost doar concepută de intimat, şi a redat o stare de fapt, fără ca din ceea ce a scris la adresa terţei persoane să constituie o activitate prin care acesta să fi suprimat sau îngrădit dreptul la liberă exprimare pentru C.V.A.
Dealtfel dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 24/2008 definesc fără posibilitate de tăgadă calitatea de lucrător al Securităţii, concluzionând că acesta trebuie prin acţiunile întreprinse în calitate de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei să fi desfăşurat activitatea prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Corect prima instanţă a apreciat că intimatul-pârât nu a îngrădit în nici un fel prin activitatea sa dreptul la liberă exprimare a opiniilor lui C.V.A., doar prin conceperea propunerii de retragere a cetăţeniei române făcută chiar la cererea acestei persoane de renunţare la cetăţenie.
Prin urmare în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, şi corect instanţa Curţii de Apel a respins acţiunea faţă de considerentele mai sus expuse.
Se va respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., ca nefondat, apreciindu-se de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 2127 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2503/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2511/2010. Contencios → |
|---|
