ICCJ. Decizia nr. 2543/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2543/2010
Dosar nr. 1532/54/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate şi procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin încheierea de şedinţă din 17 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 167/63/2005, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG 853/2006, privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii, invocată de pârâtul Consiliul Local C.
În motivarea excepţiei, acesta a susţinut că prin hotărârea nr. 110/2005 a Comisiei Judeţene de aplicare a legii fondului funciar s-a luat act de prevederile art. 223 din Legea nr. 525/2004 şi s-a trecut la preluarea terenului ce face obiectul litigiului.
S-a arătat că la baza includerii suprafeţelor de 150,42 ha şi respectiv 80,38 ha din anexa 7 la Legea nr. 525/2004 a stat propunerea Prefectului Judeţului Dolj, în vederea trecerii suprafeţei de 253,95 ha (150,42 ha de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Ş., 80,38 ha de la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultura I. şi 23,1519 ha de la MAN) din domeniul public în domeniul privat al statului şi punerea acesteia la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar Craiova.
S-a mai arătat că în anexa 7 la Legea nr. 525/2004 s-au prevăzut suprafeţele de teren agricol care trec din domeniu public în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate, la poziţia 2 fiind menţionată Staţiunea de cercetare dezvoltare agricolă Ş. cu suprafaţa de 150,42 ha., iar la poziţia 17 Staţiunea de cercetare şi dezvoltare pentru legumicultura I., cu suprafaţa de 80,38 ha., însă aceste prevederi nu au fost respectate de un act normativ inferior ca forţă juridică elaborat ulterior, respectiv HG nr. 853/2006.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a HG nr.853/2006 invocată de pârât, susţinând în acest sens că la elaborarea acestui act normativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, proiectul a fost vizat de ministerele cu atribuţii în domeniu.
În interesul Guvernului României a formulat cerere de intervenţie accesorie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, susţinând că la adoptarea HG nr. 853/2006 au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 290/2002, privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare şi dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S., OUG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică aprobată prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare.
La termenul de judecată din 4 iunie 2007, Consiliul Local C. a precizat că excepţia de nelegalitate invocată vizează anexele 1 c. şi 1 e. din HG nr. 853/2006.
Prin sentinţa nr. 228 din 02 iulie 2007, de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1276/54/2007 a admis în parte excepţia; s-a constatat nelegalitatea anexei 1 e. a HG nr. 853/2006 şi a respins celălalt petit precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Legea nr. 525 din 25 noiembrie 2004 a fost aprobată OUG nr. 64/2004 pentru modificarea completarea Legii nr. 290/2002, privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare şi dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi Academiei Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S.
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 525/2004, stipulează că bunurile imobile aflate în administrarea şi/sau concesionarea institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare dezvoltare din domeniul agriculturii, a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ agricol şi silvic, a unităţilor de cercetare dezvoltare aflate în structura unor regii sau companii naţionale din domeniul agricol şi a centrelor de perfecţionare profesională în agricultură, aparţin domeniului public al statului sau, după caz, sunt în administrarea acestora pe durata obiectului de activitate.
Dispoziţiile art. 223 din aceeaşi lege prevăd că suprafeţele de teren trecute potrivit Legii 147/2004 în administrarea institutelor şi unităţilor arătate la art. 8, rămân definitiv irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole prevăzute la anexa 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La anexa 7 din lege s-au prevăzut expres suprafeţele de teren agricol care trec din domeniul public în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, conform poziţiilor 2 şi 17 din această anexă, terenurile în suprafaţă de 150,42 ha şi 80,38 ha aflate în administrarea Staţiunii de cercetare şi dezvoltare agricolă Ş. şi respectiv Staţiunii de cercetare şi dezvoltare pentru legumicultura I. au trecut în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Ulterior, prin HG nr. 853/2006, privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii, conform anexei 1 e., au fost transmise Comisiei locale Ş. de aplicare a Legii 18/1991, 80,38 ha teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate, deşi în anexa 7 la Legea nr. 525/2004 se prevăzuse trecerea a 150,42 ha, cu această destinaţie.
Prin urmare, a reţinut instanţa, anexa 1 e. la HG nr. 853/2006 cuprinde teren mai puţin decât cel prevăzut la anexa 7 poziţia 2 la Legea nr. 525/2004, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 223 din această lege.
Referitor la anexa 1 c. la HG nr. 853/2006, s-a constat că prin această anexă au fost identificate suprafeţe totalizând 224,37 ha teren aflat pe raza Municipiului Craiova, care au fost date în administrarea Staţiunii de cercetare dezvoltare pentru legumicultura I.
Această operaţiune a fost făcută în conformitate cu articolul unic pct. 8 din Legea nr. 147/2004, de aprobare a OUG nr. 78/2003, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, care prevede suprafeţele de teren agricole necesare instituţiilor publice de cercetare şi care, aparţinând domeniului public al statului, se dau în administrarea acestora prin hotărâre de guvern.
De asemenea, prin art. 223 din Legea nr. 525/2004 se dispune că suprafeţele de teren trecute în baza Legii nr. 147/2004, în administrarea instituţiilor de cercetare dezvoltare rămân irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor din anexa 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate.
În consecinţă, s-a reţinut că anexa 1 c. nu cuprinde prevederi care exced Legii nr. 525/2004, întrucât competenţa de a trece un teren aflat în domeniul public al statului, în administrarea unei staţiuni de cercetare dezvoltare aparţine Guvernului României, conform art. 8 alin. (3) din Legea nr. 147/2004 şi nu există nici un temei care să conducă la constatarea nelegalităţii acestei anexe.
S-a avut în vedere şi faptul că instanţa de contencios administrativ sesizată cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ nu poate să verifice decât legalitatea, nu şi temeinicia actului.
2. Decizia de casare cu trimitere pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 2245 din 2 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1276/54/2007 s-au admis recursurile declarate de A.D.S. - Guvernul României şi Primarul Municipiului Craiova împotriva acestei sentinţe şi a încheierii ulterioare prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Primarul Municipiului Craiova; s-a casat în tot sentinţa atacată şi în parte, încheierea în ce priveşte cererea Primarului Municipiului Craiova de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul acestei sentinţe legale şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut că Legea nr. 525/2004 privind aprobarea OUG nr. 64/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002 a intrat în vigoare la data de 30 noiembrie 2004.
Ulterior, la data de 16 iulie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 232/2005 privind aprobarea OUG nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că art. 223 din Legea nr. 290/2002 a fost modificat prin Legea nr. 525/2004, iar apoi a mai fost modificat prin Legea nr. 232/2005, în cuprinsul acestui articol legiuitorul nefăcând nici o trimitere la anexa nr. 7.
Mai mult, la pct. 14 din Legea nr. 232/2005 se prevede expres faptul că „Anexa nr. 7 se abrogă".
În raport de această situaţie rezultată din succesiunea legilor în timp, s-a reţinut că prima instanţă trebuia să manifeste rol activ şi să pună în vedere autorului excepţiei de nelegalitate să facă precizările cuvenite, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul cererii în care a fost invocată excepţia de nelegalitate, rezultă că autorul acesteia a avut în vedere numai dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 525/2004 nu şi forma acestuia de la momentul emiterii actului administrativ în discuţie.
3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel în rejudecarea cauzei
Învestită cu rejudecarea cauzei, Curtea de apel Craiova prin sentinţa nr. 462 din 27 noiembrie 2009, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 853/2006; a admis cererea de intervenţie accesorie a M.A.D.R în interesul pârâtului Guvernul României şi a respins cererile de intervenţie formulate de intervenienţii G.I., S.M. şi D.C.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că autorii excepţiei, deşi li s-a pus în vedere, nu au formulat precizare la acţiune, Primarul Municipiului Craiova înţelegând să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 14 din Legea nr. 232/2005 privind aprobarea OUG nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.S.". Prin Decizia nr. 796 din 19 mai 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, fiind reluat cursul judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ.
Referitor la cererile de intervenţie formulate în cauză de intervenienţii G.I., S.M. şi D.C.A. s-a reţinut inadmisibilitatea acestora, raportat la obiectul cauzei, reţinându-se că au calitate procesuală în această categorie de cauze doar părţile litigiului în care s-a invocat excepţia de nelegalitate şi organul emitent al actului administrativ arătat ca fiind nelegal.
În privinţa fondului cauzei, s-a avut în vedere obiectul excepţiei de nelegalitate aşa cum acesta a fost determinat de autorii excepţiei, cele statuate prin Decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual şi care constituie probleme de drept dezlegate, obligatorii pentru judecătorul fondului potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele statuate de Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză şi s-a reţinut că excepţia de nelegalitate invocată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În speţă, autorii excepţiei de nelegalitate a anexelor 1 c. şi 1 e. ale HG nr. 853/2006 critică actul normativ prin prisma nerespectării art. 223 din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.Ş." în forma sa anterioară Legii nr. 232/2005.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 223 din Legea nr. 290/2002 în forma lor în vigoare la data adoptării HG nr. 853/2006, modificată printr-o succesiune de acte normative, din care ultimul era la acea dată Legea nr. 232/2005 de aprobare a OUG nr. 29/2005 pentru modificarea Legii 290/2002, „suprafeţele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor, unităţilor, staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, a centrelor de perfecţionare agricolă, precum şi a instituţiilor de învăţământ superior agricol şi silvic rămân definitiv şi irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole prevăzute în anexa nr. 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La pct. 14 al art. unic al Legii nr. 232/2005, se face menţiunea că anexa 7 din Legea nr. 290/2002 se abrogă.
De asemenea în anexa 7 din Legea nr. 290/2002 se preciza că trec din domeniul public în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate suprafaţa de 150,42 ha teren de la Staţiunea de Cercetare -Dezvoltare Agricolă Ş. şi 80,38 ha teren de la Staţiunea de Cercetare -Dezvoltare pentru Legumicultura I.
S-a apreciat, astfel, că HG nr. 853/2006 nu poate fi reţinută ca nelegală în raport de conţinutul Legii nr. 290/2002 în forma sa în vigoare la momentul elaborării şi ulterior intrării în vigoare a actului administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata.
Mai mult, HG nr. 853/2006 nu ar fi putut fi apreciată ca nelegală nici dacă Legea nr. 290/2002 nu ar fi fost modificată prin Legea nr. 232/2005, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, prin anexele hotărârii de guvern indicate ca nelegale se prevede că se trec în domeniul privat al statului şi se transmit comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, suprafaţa de 80,38 ha, suprafaţă aflată la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură I. comuna Ş., identică celei cuprinsă în anexa 7 la Legea nr. 290/2002 anterior modificării sale prin Legea nr. 232/2005.
Suprafaţa trecută din domeniul public al statului în domeniul privat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzută în anexa 7 Ia Legea nr. 290/2002, privită în totalitate, respectiv 150,42 ha teren de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Ş. şi 80,38 ha teren de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura I. este evident că nu poate fi aceeaşi cu suprafaţa cuprinsă în HG nr. 853/2006, deoarece aceasta are în vedere doar suprafaţa trecută în domeniul privat de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura I., suprafaţă care respectă dispoziţiile Legii nr. 290/2002 în forma sa în vigoare anterioară modificării prin Legea nr. 232/2005.
4. Recursul exercitat de Primarul Municipiului Craiova
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către reclamantul Primarul Municipiului Craiova, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fără a încadra în drept motivele de recurs.
În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că instanţa a pronunţat o soluţie contrară celei din primul ciclu procesual, deşi argumentele de fapt şi de drept nu au fost modificate de aşa natură încât să influenţeze hotărârea pronunţată anterior.
Prin urmare, în opinia recurentului-pârât, instanţa a încălcat unul dintre principiile fundamentale de soluţionare a litigiilor, acela al stabilităţii hotărârilor judecătoreşti, în virtutea căruia trebuia să menţină cel puţin nelegalitatea anexei 1 e a HG nr. 853/2006, constatată prin prima sentinţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul-reclamant a arătat că interesul invocării excepţiei de nelegalitate este determinat de faptul că suprafaţa de teren în litigiu este necesară reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate în condţiile legilor fondului funciar, iar printr-un act normativ inferior Constituţiei şi legilor nu pot fi instituite reguli contrare acestora, cu referire la prevederile art. 223 alin. (1) din OUG nr. 64/2004, modificat prin Legea nr. 525/2004 şi la anexa 1 a Legii nr. 525/2004.
5. Apărările intimaţilor –pârâţi
Guvernul României a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, reţinând în mod corect că HG nr. 853/2006 nu contravine prevederilor cuprinse în actele normative cu forţă juridică superioară în a căror executare a fost adoptată.
Dintre intimaţii, persoane fizice, cei nominalizaţi în practicaua prezentei decizii, au formulat întâmpinări – identice – prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că prin invocarea excepţiei de nelegalitate s-a urmărit împiedicarea rezolvării problemei de fond a reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, într-un mod contrar prevederilor art. 6 din Convenţia europeană drepturilor omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente relevante, corespunzătoare motivelor de recurs
Excepţia de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are ca obiect prevederile anexelor 1 c. şi 1 e. ale HG nr. 853/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii, publicată în M. Of. nr. 599/11.07.2006.
Anexa 1 c. cuprinde datele de identificare a suprafeţelor de teren din domeniul public al statului care se dau în administrare Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură I., însumând 224,37 hectare, iar în anexa 1 e. sunt indicate datele de identificare a suprafeţelor de teren aflate în domeniul public al statului şi în administrarea A.D.S., care trec în domeniul privat al statului şi se transmit Consiliilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului – în total 80,38 hectare.
HG nr. 853/2006 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.Ş.” şi al art. 11 din OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare.
Autorul excepţiei de nelegalitate a considerat că HG nr. 853/2006 contravine art. 223 din Legea nr. 290/2002, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 525/2004, prin aceea că suprafeţele de teren avute în vedere nu concordă cu suprafeţe menţionate în anexa 7 a Legii nr. 290/2002, introdusă prin Legea nr. 525/2004.
La data adoptării HG nr. 853/2006, Legea nr. 290 din 2002 mai suferise însă o intervenţie substanţială, prin Legea nr. 232/2005, relevante fiind modificările aduse art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (1), reţinute ca temei al adoptării hotărârii de guvern şi art. 223, care priveşte regimul juridic al terenurilor trecute în administrarea staţiunilor de cercetare-dezvoltare şi al terenurilor solicitate de persoanele îndreptăţite la restituire .
În plus, prin art. 14 al Legii nr. 232/2005, anexa 7 a fost abrogată expres.
Curtea de apel a făcut o analiză riguroasă a evoluţiei în timp a Legii nr. 290/2002 şi a ajuns la concluzia, pe deplin fundamentată, că HG nr. 853/2006, era în concordanţă cu prevederile art. 223 din Legea nr. 290/2002 în forma în vigoare la acea dată, potrivit căreia „Suprafeţele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor, unităţilor, centrelor, staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, precum şi a instituţiilor de învăţământ superior agricol şi silvic rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire, precum şi a celor prevăzute în anexa nr. 61. Terenurile aparţinând foştilor proprietari, dar indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare, colecţiile de material biologic, loturile demonstrative, suprafeţele destinate producerii de sămânţă şi material de plantat din verigi superioare, testărilor tehnologice şi terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experienţă şi producţie, plantaţiile cu rol în ameliorare, parcelele amenajate special pentru experimentări multianuale, în care s-au investit sume importante dificil de recuperat sau care implică investiţii noi considerabil de mari, vor fi păstrate în administrarea unităţilor de profil".
Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că procedând în modul prezentat mai sus, Curtea de apel a respectat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, în Decizia de recurs, s-a stabilit, drept chestiune de drept dezlegată, împrejurarea că la data adoptării HG nr. 853/2006, Legea nr. 290/2002 nu mai avea conţinutul la care s-a raportat autorul excepţiei de nelegalitate, casarea cu trimitere fiind dispusă pentru a se pune în discuţia părţilor situaţia rezultată din succesiunea legilor în timp şi pentru a i se oferi reclamantului posibilitatea să facă precizările cuvenite – demers pe care acesta nu l-a mai efectuat după reluarea judecăţii, deşi instanţa a îndeplinit exigenţele impuse de rolul activ reglementat de art. 129 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel şi în cuprinsul recursului exercitat împotriva celei de-a doua sentinţe, recurentul-reclamant se referă exclusiv la conţinutul art. 223 aşa cum fusese prevăzut în Legea nr. 525/2004, ignorând complet intrarea în vigoare a Legii nr. 232/2005 şi hotărârile judecătoreşti anterior menţionate.
În pofida susţinerilor recurentului – reclamant, nu poate fi reţinută o încălcare a principiului securităţii juridice sau al puterii de lucru judecat, atâta vreme cât prima sentinţă, prin care se constatase nelegalitatea anexei 1 e., a fost casată pentru că judecătorul fondului analizase concordanţa actului administrativ normativ cu o formă a Legii nr. 290/2002, care nu mai era în vigoare, elementul nou, care a dus la o soluţie opusă cu ocazia rejudecării cauzei, fiind tocmai acela al abordării excepţiei de nelegalitate prin prisma principiului tempus regit actum, cu luarea în considerare a actelor normative cu forţă juridică superioară în vigoare la data adoptării actului administrativ supus evaluării.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 462 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2542/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
