ICCJ. Decizia nr. 2584/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2584/2010
Dosar nr. 5111/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei), solicitând obligarea pârâtului ca, prin Direcţia Cetăţenie, să examineze şi să avizeze cererea referitoare la redobândirea cetăţeniei române, într-un termen rezonabil, scurt.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că a depus cererea pentru redobândirea cetăţeniei române în luna noiembrie 2002, precum şi mai multe cereri ulterioare, fără a primi vreun răspuns, după care, în 2009, a formulat o cerere prealabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 3417 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului S.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, obligând pârâtul să analizeze şi să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei într-un termen scurt, rezonabil.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie ,instanţa fondului a reţinut că reclamantul a solicitat redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2003, perioada de 6 ani scursă de la înregistrarea cererii până la introducerea acţiunii, neputând fi apreciată ca fiind rezonabilă.
In cuprinsul sentinţei pronunţate, nu au fost reţinute apărările pârâtului potrivit cărora, la 28 august 2009, Comisia pentru cetăţenie a dispus completarea dosarului reclamantului, prin depunerea a două declaraţii autentificate.
S-a apreciat că pârâtul este în culpă pentru neanalizarea dosarului o perioadă îndelungată de timp, precum şi pentru faptul că nu i-a solicitat reclamantului, într-un termen rezonabil, completarea dosarului.
Totodată ,instanţa fondului a mai reţinut că pârâtul nu a răspuns unei solicitări a reclamantului, de a i se soluţiona cererea, din anul 2009.
Împotriva sentinţei civile nr. 3417 din 21 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 5111/2/2009, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respingerea acţiunii, ca nefondată.
Recurentul a susţinut în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului privind soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil, în condiţiile în care, la data soluţionării cauzei, s-a făcut dovada că cererea acestuia a fost examinată de Comisie, constatându-se că aceasta nu este însoţită de toate actele necesare şi s-a solicitat completarea dosarului, stabilindu-se şi termen pentru aceasta.
Consideră recurentul că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale în vigoare aplicabile şi a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, întrucât cererile având ca obiect cetăţenia română se soluţionează potrivit procedurii stabilite de actul normativ special, respectiv Legea nr. 21/1991, nefiind aplicabile termenele prevăzute de alte acte normative, iar Legea cetăţeniei române se completează cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 numai în ceea ce priveşte contestarea soluţiei pronunţate de Comisie, iar noţiunea de termen rezonabil, nu poate fi incidentă în cauză, având în vedere că cererea reclamantului nu a fost soluţionată din lipsa de diligenţă a reclamantului.
Totodată, recurentul a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. II din OUG nr. 36/2009, cererea intimatului urmează a fi soluţionată conform noii proceduri iar prin adresa nr. 16545/DC din 2 octombrie 2009 i s-a adus la cunoştinţă petentului, necesitatea completării dosarului, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nu se poate susţine că în cauză, exista un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivului de recurs invocat şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului privind obligarea pârâtului la soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, este întemeiată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care să consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aşa cum, în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, intimatul-reclamant s-a adresat recurentului-pârât cu o cerere de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2003, cerere care nu a fost soluţionată nici până la data promovării acţiunii în justiţie.
Apărarea autorităţii intimate, reiterată prin motivele de recurs, în sensul că dosarul reclamantului urma a fi completat cu două declaraţii autentificate la notar, astfel cum s-a menţionat de către Comisia de cetăţenie în şedinţa din data de 28 august 2009, nu poate fi primită întrucât, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, declaraţiile solicitate au fost date de reclamant încă din anul 2008, deci anterior promovării acţiunii sale, şi fără a-i răspunde acestuia la solicitarea din luna ianuarie 2009.
Poziţia autorităţii pârâte este evident una de natură a aduce reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din anul 2003, au rămas fără rezolvare chiar şi la momentul judecării prezentului recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea. păstrarea, pierderea, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Cum nici legiuitorul naţional şi nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6) nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, revine judecătorului sarcina de a aprecia în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se soluţionează cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Or, în speţă, judecătorul fondului s-a conformat jurisprudenţei C.E.D.O. în aprecierea termenului rezonabil raportându-se la circumstanţele concrete ale cazului, reţinând ca fiind întemeiată, cererea reclamantului formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3417 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
