ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2588/2010
Dosar nr. 1566/33/2009
Şedinţa publică din 18 mai 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.F. a chemat în judecată pârâta A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A., solicitând anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav cu asistent personal.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că are un handicap locomotor grav, că din anul 2005 a beneficiat de asistent personal-fiul său-care a decedat în anul 2007, iar la ultima evaluare s-a stabilit că nu mai poate beneficia de asistent personal, în condiţiile agravării stării sale de sănătate. Pe timpul derulării procesului, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a ordinelor nr. 762/2007 şi 1992/2007 ale ministrului muncii şi ministrului sănătăţii publice, în măsura în care pentru afecţiunea de care suferă reclamanta nu se prevede asistent personal, iar Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 78/2009, a admis acţiunea reclamantei S.F., a anulat Decizia nr. 3907 din 18 aprilie 2008 şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal, admiţând excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 762/2007.
Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H., precum şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Prin Decizia nr. 3576 din 25 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de A.N.P.H. şi a admis recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale, casând sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 523/2009 din 29 octombrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.F. si în consecinţă:
- a admis excepţia de nelegalitate invocată, constatând nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, respectiv a dispoziţiilor cuprinse în Capitolul 7 "Functiile neuro-musculo-scheletice si ale mişcărilor aferente" pct. I „Evaluare grad de handicap în afectarea mobilităţii articulaţiilor şi oaselor" subpunctul 1 „Afecţiuni osteo-articulare congenitale sau contactate precoce" din anexa la ordin, precum şi a Ordinului nr. 1992/2007, în măsura în care pentru aceste afecţiuni de care suferă reclamanta, în situaţia gradului de handicap grav, nu se prevede necesitatea asistentului personal;
- a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3907din 18 aprilie 2008 emisă de pârâta C.S.E.P.H.A., obligând pârâta să emită o decizie de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav, cu asistent personal;
- a încuviinţat onorariul avocaţial de 200 lei pentru ajutor public judiciar acordat reclamantei în baza OUG nr. 51/2008.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că reclamanta a făcut dovada că suferă de coxartroză bilaterală pe fond de luxaţie congenitală, încadrându-se în gradul de handicap grav.
Totodată, s-a reţinut că excepţia de nelegalitate invocată este întemeiată, în condiţiile în care ordinele vizate dau posibilitatea ca, pentru afecţiunea şi pentru gradul de handicap grav al reclamantei să se refuze acordarea asistentului personal, care îi este absolut necesar.
Astfel, s-a avut în vedere că art. 5 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap definesc, la pct. 6, noţiunea de asistent personal, iar la art. 35 se prevede posibilitatea ca persoana încadrată în grad de handicap grav să opteze între un asistent personal şi o indemnizaţie lunară.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj au declarat recursuri pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii Publice şi A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de acţiune având ca obiect excepţia de nelegalitate parţială a Ordinului nr. 762/2007 cât şi în cele ce priveşte soluţionarea capătului de acţiune având ca obiect anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate a ordinului comun nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap se arată în motivele de recurs că instanţa de fond a aplicat în mod nelegal dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte aprecierea ca admisibilă excepţia de nelegalitate având ca obiect actul administrativ cu caracter normativ cât şi în ceea ce priveşte aprecierea ca întemeiată a excepţiei de nelegalitate şi constatării, în consecinţă a nelegalităţii parţiale a ordinului comun contestat.
Pe fondul cauzei, în motivele de recurs se arată că Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008 este nelegal însă, reclamanta-intimată motivând un drept recunoscut de lege vătămat în condiţiile în care handicapul constatat pentru reclamantă nu îi conferă dreptul la un asistent personal în condiţiile în care din actele medicale depuse şi din anchetele sociale efectuate din 7 februarie 2008 şi 13 februarie 2008 rezultă că reclamanta-intimată se poate deplasa autonom şi nu justifică un asistent personal.
Se solicită admiterea recursurilor şi pe fond modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca fondate pentru următoarele considerente comune celor trei recursuri declarate în cauză.
Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi o) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate cât şi în cele ce priveşte fondul cauzei având ca obiect anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008.
Aspectul de nelegalitate, având ca obiect excepţia de nelegalitate parţială a Ordinului nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza căra se stabileşte încadrarea în grad de handicap, este fondat. Aceasta priveşte excepţia de nelegalitate care pe fond nu este întemeiată şi nu admisibilitatea acestei excepţii, care din perspectiva practicii unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost apreciată ca admisibilă.
Pe fond în mod nelegal, prin sentinţa atacată a fost apreciat în parte ca nelegal prin excepţia de nelegalitate invocată Ordinul comun al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice nr. 762/2007. Aceasta deoarece pe de o parte reclamanta-intimată nu a indicat în concret vreun motiv de nelegalitate al ordinului contestat, arătând că are dreptul la însoţitor, iar pe de altă parte instanţa de fond şi-a însuşit afirmaţia reclamantei-intimate fără a se arăta dispoziţiile legale încălcate prin ordinul comun contestat.
Instanţa de recurs constată că Ordinul comun nr. 762/1992/2007 a fost emis de cele două ministere recurente în aplicarea art. 84 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În baza acestui ordin s-a apreciat în mod legal că în ceea ce priveşte reclamanta-intimata aceasta în raport de handicapul grav şi de anchetele sociale nu are dreptul la însoţitor nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 34 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 şi dispoziţiile art. 48 din HG nr. 268/2007.
Pe cale de consecinţă în mod legal a fost emisă pentru reclamantă Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008, act administrativ anulat în mod netemeinic şi nelegal prin sentinţa recurată. În mod nelegal deoarece excepţia de nelegalitate este nefondată ordinul comun fiind legal emis şi în mod netemeinic deoarece reclamanta-intimată nu are un drept recunoscut de lege vătămat. Din actele medicale coroborat cu anchetele sociale efectuate în 7 februarie 2008 şi 13 februarie 2008 rezultă că reclamanta-intimată se poate deplasa autonom, chiar cu unele dificultăţi iar capacitatea redusă de deservire nu justifică un asistent personal. În cauză nu sunt îndeplinite, în raport de concluziile anchetelor sociale efectuate dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 448/2006, condiţiile legale, dreptul de a beneficia de asistent personal reprezentând o facilitate pe care reclamanta-intimată nu o îndeplineşte.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. va admite recursurile declarate şi va modifica sentinţa atacată şi în consecinţă va respinge ca nefondată atât excepţia de nelegalitate invocată privind nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 762/2007 cât şi acţiunea reclamantei având ca obiect anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008.
Va menţine dispoziţiile privind ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta-intimată la judecarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A. împotriva sentinţei civile nr. 523/2009 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în consecinţă respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului nr.762/2006 şi a Ordinului nr. 1992/2007 ordin comun al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii Publice, ca nefondate.
Respinge acţiunea ca nefondată.
Menţine dispoziţiile privind ajutorul public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2589/2010. Contencios → |
|---|
