ICCJ. Decizia nr. 2723/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2723/2010
Dosar nr. 1302/35/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 18 decembrie 2008, reclamanta SC M.T. SRL Oradea a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Agenţia Romană de asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar Bucureşti - A.R.A.C.I.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii Consiliului A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008 prin care s-a propus ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie a SC M.T. SRL Oradea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular L.P.G. şi a Ordinului Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării nr. 5366 din 18 septembrie 2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în luna iulie 2008 membrii unei comisii A.R.A.C.I.P. s-au deplasat la unitatea de învăţământ a reclamantei şi au efectuat un control privind respectarea standardelor de calitate în ceea ce priveşte unitatea furnizoare de educaţie - L.P.G.
În urma acestui control s-a constatat că unitatea furnizoare de educaţie nu respectă standardele de calitate astfel că a fost emisă hotărârea nr. 8 din 28 iulie 2008 prin care s-a propus ridicarea autorizaţiei provizorii de funcţionare.
În mod greşit s-a ajuns la această constatare, a susţinut reclamanta întrucât, în unitatea şcolară aparţinând acesteia activitatea se desfăşoară la un nivel mult superior standardelor minime de calitate impuse de lege pentru o autorizare provizorie şi acreditare iar părinţii elevilor sunt extrem de mulţumiţi de nivelul de pregătire al copiilor lor.
Reclamanta a mai învederat că hotărârea A.R.A.C.I.P. şi ordinul ministrului sunt nelegale deoarece nu au respectat procedura specială instituită de legiuitor în aceste situaţii şi anume de a informa ministerul, care într-o primă fază trebuia să avertizeze organizaţia furnizoare de educaţie şi să acorde un termen de un an pentru aducerea activităţii educaţionale cel puţin la nivelul standardelor naţionale, urmând în continuare după trecerea acelui an, alte evaluări, aşa cum rezultă din prevederile art. 23 alin. (3) din HG nr. 22/2007 coroborat cu art. 34 din OUG nr. 75/2005.
În cauză însă nimeni nu a mai fost informat şi nici nu a fost avertizat ci, cu ignorarea procedurilor prealabile instituite de legiuitor, reclamantei i-a fost comunicat direct ordinul ministrului care, pe baza propunerii A.R.A.C.I.P., a decis ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie, măsură care este nelegală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul de cerere vizând anularea adresei nr. 2202/2008, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii consiliului A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008 deoarece în conformitate cu prevederile art. 2 din HG nr. 1258 din 18 octombrie 2005, A.R.A.C.I.P. este instituţia abilitată de lege să efectueze evaluarea externă a calităţii educaţiei realizate de instituţiile de învăţământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii arătându-se că în urma evaluării externe efectuată la unitatea de învăţământ, L.P.G. din Oradea, de către o comisie de experţi A.R.A.C.I.P., s-au constatat mai multe nereguli în sensul că nu erau îndeplinite o serie de standarde prevăzute expres de HG nr. 22/2007. Cu privire la susţinerea reclamantei potrivit căreia au fost încălcate prevederile art. 34 din OUG nr. 75/2005 pârâta a susţinut că reclamantei nu-i sunt aplicabile aceste dispoziţii deoarece reclamanta se află în proces de monitorizare fiind autorizată să funcţioneze provizoriu, neavând statutul de unitate acreditată. Standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar (standarde de calitate) se află la momentul actual, în fază de proiect, urmând a se aproba prin hotărâre a guvernului. La momentul desfăşurării vizitei de monitorizare şi control la unitatea de învăţământ a reclamantei nu se putea verifica îndeplinirea/neîndeplinirea standardelor sus menţionate care, la momentul actual, nu sunt în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către A.R.A.C.I.P. s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea contenciosului administrativ care să-i permită reclamantului introducerea acţiunii în contencios administrativ, neputând fi pusă în discuţie existenţa unui refuz nejustificat din partea A.R.A.C.I.P. sau vătămarea unui drept sau interes a reclamantului, în condiţiile în care în urma unui control desfăşurat în perioada 14-16 iulie 2008 la unitatea de învăţământ a reclamantei s-au constatat abateri grave atât de la legislaţia specială în domeniul calităţii educaţiei cât şi de la legislaţia generală în domeniul educaţiei şi învăţământului.
2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 184/CA/2009 din 12 octombrie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului şi totodată a admis acţiunea formulată de SC M.T. SRL Oradea şi a anulat parţial hotărârea nr. 8 din 28 iulie 2008 a A.R.A.C.I.P. cu privire la propunerea de ridicare a autorizaţiei de funcţionare provizorie a L.P.G. Prin aceeaşi sentinţă a fost anulat şi ordinul nr. 5366 din 18 septembrie 2008 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (în prezent Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului).
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării instanţa a respins-o având în vedere că în cauză s-a solicitat anularea unui ordin emis de acest minister iar pentru capătul de cerere privind anularea hotărârii A.R.A.C.I.P. a fost introdusă în cauză această agenţie în calitate de pârâtă.
Pe fondul cererii s-a reţinut că prin Hotărârea A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008 s-a propus ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru unitatea de învăţământ particular prevăzută în anexa 4 din hotărâre, respectiv a L.P.G., persoana juridică iniţiatoare fiind reclamanta.
În baza acestei hotărâri, prin Ordinul nr. 5366 din 18 septembrie 2008 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a dispus ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie a SC M.T. SRL Oradea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular L.P.G. Oradea pentru nivelul de învăţământ „liceal", profilul „real", specializarea matematică-informatică, respectiv profilul „servicii", calificarea profesională „turism şi alimentaţie publică", reţinându-se totodată că unitatea de învăţământ nu mai are dreptul de a şcolariza elevi începând cu anul şcolar 2008-2009, persoanele şcolarizate la nivelul de învăţământ şi specializările menţionate urmând a fi transferate la alte unităţi de învăţământ.
La baza acestor acte administrative au stat datele consemnate în Raportul de evaluare externă înregistrat la A.R.A.C.I.P. cu nr. 1722 din 21 iulie 2008, date din care a rezultat că la L.P.G. Oradea nu erau îndeplinite o serie de standarde prevăzute expres de HG nr. 22/2007.
Prima instanţă a făcut referiri exprese la o serie de prevederi legale al căror conţinut a fost redat, ca fiind necesar şi relevant.
Astfel, potrivit art. 17 din HG nr. 22/2007 „Pe perioada de funcţionare provizorie unităţile de învăţământ autorizate trebuie sa respecte standardele si criteriile care au stat la baza autorizării, sub sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie."
Potrivit art. 23 din acelaşi act normativ:
,, (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar autorizate, respectiv acreditate, sunt monitorizate şi controlate de A.R.A.C.I.P., în colaborare cu inspectoratele şcolare, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării.
(2) Procedurile de monitorizare si control ale unităţilor de învăţământ preuniversitar autorizate, respectiv acreditate, sunt cele prevăzute la art. 13.
(3) În cazul în care se constată că organizaţia furnizoare de educaţie nu mai respectă standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 34 din ordonanţa de urgenţă."
Conform art. 34 din OUG nr.7 5/2005, modificată şi completată, „ în condiţiile în care A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S., constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care avertizează furnizorul de educaţie şi acordă un termen de un an pentru aducerea activităţii educaţionale la nivelul standardelor naţionale în vigoare.
(2) Pe baza unui nou raport de evaluare internă întocmit de furnizorul de educaţie, A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S., dispune o nouă evaluare externă.
(3) Dacă şi noul raport de evaluare externă este nefavorabil, Ministerul Educaţiei şi Cercetării dispune:
a) încetarea şcolarizării în cadrul programului respectiv de studii, începând cu anul I;
b) obligarea furnizorului de educaţie să elaboreze, în continuare, rapoarte anuale de evaluare internă a calităţii educaţiei pentru anii de studii pentru care continuă activitatea.
4) Furnizorul de educaţie este obligat să se supună, după un termen de maximum 2 ani de la ultimul raport de evaluare nefavorabil, unei noi evaluări externe.
5) Dacă şi acest al treilea raport de evaluare externă este nefavorabil, Ministerul Educaţiei si Cercetării elaborează şi promovează, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, Decizia prin care încetează definitiv şcolarizarea în cadrul respectivului program şi se reglementează situaţia bazei materiale şi a studenţilor sau elevilor."
Din interpretarea textelor de lege arătate, prima instanţă a reţinut că în situaţia în care furnizorul de educaţie nu respectă standardele ce au stat la baza autorizării provizorii se poate dispune ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie, însă, numai după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 34 din OUG nr. 75/2005.
Cum în cauză pârâtele nu au respectat procedura prevăzută de art. 34, deoarece au propus, respectiv dispus ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie şi încetarea şcolarizării, fără a avertiza furnizorul de educaţie şi fără a acorda acestuia posibilitatea remedierii deficienţelor constatate, în termenele şi condiţiile prevăzute de acest text de lege, acţiunea reclamantei a fost admisă, pe acest considerent, în sensul solicitat.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentele-pârâte
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâtele Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (A.R.A.C.I.P.).
3.1.Recursul recurentului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (M.E.C.I.)
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ., solicitându-se modificarea sau, după caz, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, faţă de următoarele critici ce au fost dezvoltate şi susţinute:
- greşit a reţinut prima instanţă că nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 34 din OUG nr. 75/2005, privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006, întrucât s-a dat o interpretare greşită prevederilor legale incidente;
- cu ocazia vizitei de control la unitatea de învăţământ preuniversitar particular nu a fost verificată respectarea de către această unitate a standardelor ce au stat la baza acordării autorizaţiei, ci a fost stabilită o tematică de control specială pentru aceasta;
- în perioada 14-16 iulie 2008 s-a desfăşurat activitatea de control la L.P.G. din Oradea, tematica acestui control fiind stabilită prin Ordinul M.E.C.I. nr. 36007 din 10 iulie 2008, în urma căreia s-au constatat abateri grave de la legislaţia generală în domeniu, fapt ce a stat la baza emiterii O.M.E.C.T. nr. 5366 din 18 septembrie 2008 de ridicare a autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru unitatea respectivă, la nivelul de învăţământ liceal şi pentru profilele indicate;
- vizita nu a avut ca scop, contrar celor reţinute, respectarea de către unitatea reclamantă a standardelor ce au stat la baza acordării autorizaţiei aprobate prin HG nr. 127/2000 şi ca atare A.R.A.C.I.P. nu avea obligaţia de a aplica procedura menţionată expres de art. 34 din OUG nr. 75/2005;
- susţinând şi reiterând că emiterea O.M.E.C.T. nr. 5366 din 18 septembrie 2008 de ridicare a autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru L.P.G. s-a fundamentat pe constatarea unor abateri extrem de grave de la legislaţia în domeniu, în cuprinsul recursului au fost prezentate şi câteva dintre concluziile acestui control, ce nu au format însă obiectul cercetării de către prima instanţă, motiv pentru care s-a şi solicitat casarea hotărârii şi rejudecarea litigiului în fond.
3.2. Recursul recurentei A.R.A.C.I.P.
Solicitând, la rândul său, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea litigiului în fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. această recurentă a apreciat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a legii şi este lipsită de temei legal, în esenţă pentru aceleaşi motive dezvoltate, după cum urmează:
- în mod eronat s-a reţinut nerespectarea procedurii prevăzute de art. 34 din OUG nr. 75/2005, câtă vreme cu ocazia vizitei de control la unitatea de învăţământ în cauză nu a fost verificată respectarea de către aceasta a standardelor care au stat la baza acordării autorizaţiei, în sensul HG nr. 127/2000, ci a fost stabilită o tematică de control specială pentru această vizită;
- unitatea reclamantă a primit autorizaţia de încredere prin O.M.E.C.T. nr. 3732/2003 iar standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei au fost cele aprobate prin HG nr. 127/2000, controlul în cauză fiind generat de o informare trimisă la A.R.A.C.I.P. de către Inspectoratul Şcolar al Judeţului Buzău (915 din 27 iunie 2008) cu privire la neregulile depistate în legătură cu înscrierea la Bacalaureat – Sesiunea iunie –iulie 2008;
- A.R.A.C.I.P. nu avea obligaţia aplicării procedurii expres arătate în art. 34 din OUG nr. 75/2005, căci la vizita de control nu a fost verificată respectarea standardelor ce au stat la baza acordării autorizaţiei, mai cu seamă că procedura prevăzută în art. 34 din OUG nr. 75/2005 nu reglementează posibilitatea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie;
- motivele care au stat la baza ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie, comunicate şi şcolii, sunt altele şi vizează constatarea unor abateri grave de la legislaţia în domeniul educaţiei, sens în care au fost reluate şi prezentate şi în cuprinsul recursului de faţă câteva dintre rezultatele acestui control.
4. Apărările reclamantei-intimate
Intimata-reclamantă a invocat în cauză excepţia lipsei calităţii de reprezentant a directorului general care a semnat recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, la care s-a răspuns ulterior prin depunerea de înscrisuri de către recurentă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Toate părţile au ataşat o serie de înscrisuri şi acte ce au fost comunicate reciproc.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
5.1. Examinând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. excepţia invocată de reclamanta-intimată, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, raportat la actele depuse, respectiv Ordinul nr. 5444 din 5 octombrie 2009 prin care Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a delegat domnului G.L.I., Director General la Direcţia Generală Juridică şi Control competenţa de a exercita atribuţiile specifice de reprezentant legal al ministerului, incluzând semnarea actelor referitoare la apărarea drepturilor şi intereselor legitime şi pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor nefavorabile ministerului.
În baza acestui ordin, aşadar, în mod legal, la data de 27 noiembrie 2009, recursul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a fost semnat de reprezentantul legal al autorităţii. De altfel a fost depus la dosar şi ordinul ulterior, nr. 3314 din 24 februarie 2010, prin care aceeaşi persoană a fost împuternicită şi de noul ministru, în aceleaşi condiţiuni, să exercite în continuare aceleaşi atribuţiuni.
Raportat la prevederile art. 161 C. proc. civ. se va reţine aşadar că, în ceea ce îl priveşte pe recurentul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, s-a făcut dovada calităţii de reprezentant legal al semnatarului cererii de recurs astfel că se va respinge ca nefondată excepţia invocată de reclamanta-intimată.
5.2. Recursurile formulate nu sunt fondate şi urmează a fi respinse ca atare.
Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi sentinţa atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse de cele două recurente, prin prisma prevederilor legale incidente, faţă de apărările intimatei-reclamante dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Dată fiind similitudinea criticilor aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă de către cele două recurente, Înalta Curte le va examina grupat şi va răspunde prin argumente comune.
Contrar celor susţinute de cele două recurente, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat în cauză o corectă interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 34 din OUG nr. 75/2005.
Instanţa de fond, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat actele administrative contestate reţinând un viciu de procedură în emiterea actelor atacate, de natură a atrage nelegalitatea acestora, raportat la prevederile art. 34 din OUG nr. 75/2005, text de lege al cărui conţinut a fost, de altfel, mai sus redat.
Nu poate fi primită susţinerea recurentelor în sensul că această prevedere legală şi implicit procedura specială pe care ea o reglementează, nu este incidentă în cauză, faţă de tematica specială de control şi scopul vizitei de control efectuată la unitatea de învăţământ preuniversitar particular, L.P.G. , înfiinţat de intimata-reclamantă.
În completarea argumentelor fundamentate juridic ale primei instanţe, în sensul incidenţei art. 34 din OUG nr. 75/2005 în cauză, pe care şi Înalta Curte le reţine, este de arătat că în chiar adresa nr. 1647 din 9 iulie 2008 emisă de recurenta A.R.A.C.I.P. şi comunicată Direcţiei Generale de Management Învăţământ Preuniversitar – M.E.C.I. prin care se trimite informarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor nr. 915 din 27 iunie 2008 privind existenţa unor nereguli în cadrul unităţii de învăţământ respective, se face referire expresă a prevederile art. 24 din OUG nr. 75/2005 ca şi la cele ale art. 23 alin. (1) din HG nr. 22/2007.
În cuprinsul acestei adrese recurenta reproduce norma legală ce autorizează A.R.A.C.I.P. să realizeze împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării activitatea de monitorizare şi control a calităţii [art. 24 alin. (3) pct. 9 din OUG nr. 75/2005] cu trimitere la dispoziţiile art. 23 alin. (1) din HG nr. 22/2007 care prevăd că unităţile de învăţământ preuniversitar autorizate sunt monitorizate şi controlate de A.R.A.C.I.P., în colaborare cu inspectoratele şcolare, în vederea verificării standardelor care au stat la baza acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie, cum este şi cazul în speţă.
Aşa fiind tematica de control concepută nu putea să se înscrie decât în cadrul larg al respectării standardelor care au stat la baza acordării autorizaţiei, neputând opera o separare netă între cele două, cum au încercat să acrediteze recurentele.
Pe de altă parte, constatările generale la care s-a făcut trimitere, respectiv abaterile grave de la legislaţia generală în domeniul educaţiei şi învăţământului nu ar putea fi valorificate şi evaluate decât în contextul general al respectării de către organizaţia furnizoare de educaţie a standardelor care au stat la baza acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie.
Aşa fiind, corect s-a apreciat că au devenit incidente în ceea ce o priveşte pe reclamantă prevederile art. 34 din OUG nr. 75/2005, la care fac trimitere expresă prevederile art. 23 alin. (3) din HG nr. 22/2007.
Nu sunt aşadar fondate şi nu pot fi primite criticile recurentelor în condiţiile în care, actele dosarului atestă că procedura expres reglementată de acest text de lege nu a fost parcursă, respectiv nu a fost acordat termenul prevăzut pentru aducerea activităţii la nivelul standardelor în vigoare.
Nu este fondată nici susţinerea recurentelor în sensul că nu ar fi avut altă posibilitate de ridicare a autorizaţiei de funcţionare provizorie, câtă vreme şi prevederile art. 34 alin. (3), (4) şi (5) prevăd, cel puţin în manieră indirectă, o serie de sancţiuni cu efect similar. În plus, potrivit art. 17 din HG nr. 22/2007, pe perioada de funcţionare provizorie unităţile de învăţământ autorizate trebuie să respecte standardele şi criteriile care au stat la baza autorizării, sub sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie.
Faţă de viciile de procedură constatate ce au atras nelegalitatea actelor emise şi a căror anulare s-a şi dispus, pe acest temei, nu se impune examinarea susţinerilor recurentelor cu privire la substanţa şi conţinutul neregulilor constatate.
Reţinând aşadar netemeinicia celor două recursuri formulate, pentru argumentele înfăţişate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge ca nefondate, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. în sensul acordării cheltuielilor de judecată în recurs, către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului recursului declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (actualmente devenit Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ).
Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar împotriva sentinţei nr. 184/CA/2009-PI din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă recurenţii la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC M.T. SRL Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2665/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2758/2010. Contencios → |
|---|
