ICCJ. Decizia nr. 2705/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2705/2010
Dosar nr. 960/35/2009
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 20 iulie 2009, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 69509 din 23 aprilie 2009 până la soluţionarea definitivă irevocabilă a acţiunii în anularea acestui ordin.
Reclamantul a motivat acţiunea arătând că prin Ordinul nr. 60509 din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct economic al D.S.V.S.A. Bihor precum şi faptul că în speţă sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
De asemenea, reclamantul a considerat că ordinul a cărui suspendare o solicită, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor capitolului IX, secţiunea a III-a din Legea nr. 188/1999, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 188/1999 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, precizând că dispoziţiile art. III din OUG nr. 37/2009, în baza cărora s-a emis ordinul contestat, sunt neconstituţionale, aspect ce face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, invocată în dosarul Curţii de Apel Oradea, având ca obiect acţiunea în anularea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A.
în privinţa necesităţii prevenirii unei pagube iminente, petentul a arătat că eventuala executare a ordinului este de natură să-i provoace un prejudiciu material viitor şi previzibil deoarece, începând cu data de 23 aprilie 2009, data eliberării din funcţia publică, toate drepturile sale băneşti încetează a-i mai fi plătite, fiind total lipsit de resursele financiare necesare întreţinerii sale şi a familiei, câtă vreme, în condiţiile Legii nr. 188/1999 i s-a interzis desfăşurarea oricărei alte activităţi iar bolile de care suferea de mult timp, respectiv diabet şi tensiune arterială s-au agravat, condiţii în care i s-a prescris un tratament medicamentos ce trebuie urmat zilnic, ale cărui costuri sunt ridicate, respectiv 370 lei/lună.
Pârâta A.N.S.V.S.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 69509/2009, arătând că temeiul juridic al luării acestei măsuri au fost dispoziţiile art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
2.Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 158 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de petentul P.I., a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 69509/2009 emis de intimata A.N.S.V.S.A., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea Ordinului nr. 69509/2009 şi a obligat intimata la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea petentului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: un caz bine justificat, în sensul existenţei unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu [(art. 2 lit. t) din aceeaşi lege)] şi prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau a unei perturbări previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public [(art. 2 lit. ş) din aceeaşi lege)].
Instanţa de fond a apreciat că prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a dorit să-l protejeze pe cel vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar şi în condiţiile în care actul administrativ ar fi anulat.
De asemenea, arată prima instanţă că, în speţă, este îndeplinită atât condiţia cazului bine justificat cât şi condiţia care vizează prevenirea producerii unei pagube iminente, deoarece contestarea unei hotărâri, act administrativ pentru nelegalitate, reprezintă un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale iar prin punerea în executare a ordinului contestat, toate drepturile băneşti ale reclamantului ar fi încetat a-i mai fi plătite şi, mai mult de atât, aşa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, într-adevăr, în urma agravării bolilor de care suferea, petentului i-a fost prescris un tratament medical destul de costisitor.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că din analiza textului art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru a fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat trebuie să existe un argument juridic valabil referitor la legalitatea actului administrativ, or, introducerea unei contestaţii la instanţa de contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ cu caracter individual nu poate fi calificat astfel şi, de aceea, se consideră că nu este îndeplinită această condiţie în speţă.
În legătură cu condiţia pagubei iminente, se arată că simpla menţionare a unei eventuale creanţe nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă pentru că în cazul admiterii acţiunii în anulare a ordinului contestat, instanţa va putea obliga la plata drepturilor salariale.
A mai fost invocat şi faptul că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, în funcţia care a fost deţinută de reclamant a fost şi rămâne desfiinţată, cu caracter de continuitate şi nu se poate admite, într-un stat de drept european, o cerere prin care ar fi obligată instituţia publică să-l repună pe reclamant într-o funcţie publică inexistentă ce nu mai are temei legal pentru a fi creată.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare.
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie care se poate dispune numai în condiţiile legii.
La instanţa de fond s-a solicitat suspendarea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A. în condiţiile art. 15 din Legea nt.554/2004, iar suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat" [(în art. 2 alin. (1) lit. t)] „ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Referitor la această condiţie instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită deoarece contestarea unui act administrativ pentru nelegalitate reprezintă un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale.
Însă, aceasta nu este suficientă pentru a considera îndeplinită această condiţie pentru că trebuiau indicate împrejurările care să determine îndoiala asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se cere.
Chiar dacă s-ar aprecia că este îndeplinită această condiţie având în vedere că ordinul a fost emis în baza OUG nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituţional, în speţă nu este îndeplinită condiţia „pagubei iminente".
Tot în legea contenciosului administrativ a fost definită „pagubă iminentă" [(în art. 2 alin. (1) lit. ş)], ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice or a unui serviciu public.
Pentru a se considera îndeplinită această condiţie nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcţia publică de conducere, prin ea însăşi, duce la producerea unei pagube iminente.
La dosarul cauzei a fost depusă dovada opţiunii reclamantului de a ocupa o funcţie publică de execuţie vacantă în cadrul aceleiaşi autorităţi, respectiv cea de consilier I, superior I.
Mai mult, la dosarul cauzei a fost depusă Decizia nr. 312103 din 26 octombrie 2009 privind acordarea pensiei de invaliditate cu indemnizaţia de însoţitor care îl vizează pe reclamant.
Din acest act rezultă că reclamantul a pierdut total capacitatea de muncă şi necesită însoţitor permanent, având gradul I de invaliditate, termenul de revizuire fiind 29 septembrie 2010.
De aceea, chiar dacă ar fi deţinut funcţia de conducere, datorită apariţiei stării de boală, nu ar fi fost posibilă menţinerea sa în funcţie.
Reclamantul face referire la diferenţa dintre veniturile realizate anterior şi cele obţinute din pensia de invaliditate, dar, în cazul în care acţiunea în anulare a actului va fi admisă, această problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.
Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulativ a celor două condiţii prevăzute de art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 0 C. proc. civ.
În baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2003, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 158 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2696/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2727/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
