ICCJ. Decizia nr. 2750/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2750/2010
Dosar nr. 1512/46/2009
Şedinţa de la 25 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.R. a chemat în judecată A.N.R.P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 80.202 lei despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că i-a fost recunoscut dreptul de a i se acorda despăgubiri în calitate de moştenitoare a autorului său P.N. prin hotărârea nr. 65 din 12 octombrie 2007, iar ca urmare a validării hotărârii a solicitat acordarea despăgubirilor integral sau eşalonat în două tranşe, însă, deşi de la data stabilirii acestora au trecut mai mult de doi ani, nu a primit nici o sumă.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1388 din 3 noiembrie 2009, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că prin OUG nr. 81/2007 a fost modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în sensul că despăgubirilor acordate prin hotărâri ale Consiliilor Judeţene şi Municipiului Bucureşti li se aplică procedura prevăzută de Legea nr. 247/2007, iar plata despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 290/2003 se face de către A.N.R.P.
Cum în cauză cererea este îndreptată împotriva unei autorităţi centrale, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine Curţii de apel.
La rândul ei, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 25/ F – CONT din 27 ianuarie 2010, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vâlcea şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Curtea de Apel Piteşti a reţinut în motivarea hotărârii faptul că potrivit art. 7 din HG nr. 1120/2006 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu modificările aduse prin HG nr. 57/2008, plata despăgubirilor se propune de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 vicepreşedintelui A.N.R.P. desemnat cu coordonarea serviciului respectiv.
Deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul despăgubirilor, astfel că prin lege specială derogatorie s-a prevăzut competenţa tribunalului.
Hotărând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în condiţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ, pentru considerentele în continuare arătate:
Sesizând instanţa de contencios administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 80.202 lei, cu indexările legale, reprezentând despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 290/2003 de Comisia Judeţeană de pe lângă I.P.J. Vâlcea, prin Hotărâreanr. 65/2007 validată de pârâtă, pentru bunurile imobile rămase în teritoriul Republicii Moldova.
Reclamata şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003, ale HG nr. 1120/2006 şi HG nr. 57/2008.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, hotărârile A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi text de lege prevede, la alin. (6), că hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Prevederi similare conţin şi Normele metodologice de aplicare a legii nr. 290/2003 aprobate prin HG nr. 1120/2006, aşa cum au fost modificate prin HG nr. 57/2008.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) şi (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 care funcţionează în cadrul A.N.R.P. verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor şi propune vicepreşedintelui efectuarea plăţii pe baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) ale aceluiaşi text, deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în primă instanţă, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 290/2003 şi a deciziilor vicepreşedintelui A.N.R.P., pentru identitate de raţiune competenţa materială este aceeaşi în privinţa oricăror acţiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.
Faţă de cele expuse, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe P.R. şi pe A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2737/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2754/2010. Contencios → |
|---|
