ICCJ. Decizia nr. 2743/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2743/2010
Dosar nr.12/2010
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea Hotărârii nr. 16961/162 din 19 mai 2008 şi obligarea acestei autorităţi de a-i recunoaşte calitatea de refugiat din motive de persecuţie etnică.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma Diktatului de la Viena tatăl său a fost nevoit să-şi lichideze atelierul de croitorie din oraşul Turda şi să se refugieze împreună cu familia în localitatea Cluj.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din toate probatoriile administrate în cauză, respectiv Scrisoarea Arhivelor Naţionale Cluj C 1433, Copie Extras din Evidenţa refugiaţilor din sudul Ardealului, autorizaţia de trecere a frontierei nr. 75/1940, certificatul de naştere a numitului M.D., certificat de naştere a numitei R.E., extras de naştere din Biserica Reformată nu rezultă în nici un fel că reclamantul şi/sau familia sa ar fi fost persecutaţi din motive etnice.
Din înscrisurile aflate la dosar a mai reţinut instanţa de fond, reiese că familia reclamantului a renunţat de bunăvoie la cetăţenia română şi a optat pentru cetăţenia maghiară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că nu a dovedit calitatea de refugiat întrucât a depus suficiente înscrisuri din care rezultă că tatăl său a fost somat să-şi lichideze atelierul de croitorie, că a fost bătut şi obligat să se refugieze din Turda la Cluj cu o căruţă de lucruri strict necesare.
A mai susţinut că sunt de notorietate represaliile îndurate atât de populaţia maghiară cât şi de cea română după semnarea Diktatului de la Viena.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5302 din 24 noiembrie 2009 a respins recursul ca nefondat.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, în considerentele hotărârii, că înscrisurile depuse la dosar de către reclamant nu probează calitatea de refugiat din motive de persecuţie etnică a tatălui reclamantului împreună cu familia sa.
Motivul părăsirii domiciliului de către tatăl reclamantului 1-a constituit, aşa cum rezultă din adeverinţa eliberată de Primăria Municipiului Turda la data de 18 octombrie 1940, renunţarea la cetăţenia română şi optarea pentru cetăţenia maghiară dată în formă autentică în faţa notarului public (filele 42-43 dosar fond).
Nici Scrisoarea Arhivelor Naţionale Cluj nr. C/1433 şi Copia Extras a Refugiaţilor din sudul Ardealului emisă la data de 20 octombrie 2008 nu relevă existenţa vreunui indiciu al persecuţiei etnice.
Singurele înscrisuri care evocă necesitatea părăsirii Municipiului Turda de către tatăl reclamantului împreună cu familia şi refugiul acestora sunt două declaraţii date de martorii F.M. şi S.G., care însă nu sunt suficient de convingătoare în ceea ce priveşte demonstrarea existenţei persecuţiei etnice care s-ar fi aflat la originea refugiului şi nici nu pot înlătura sau modifica o situaţie reţinută într-un înscris care emană de la o autoritate publică.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.C. a formulat cerere de revizuire.
Fără să-şi întemeieze în drept cererea, revizuentul a solicitat revizuirea hotărârii susţinând în esenţă o greşită apreciere a probatoriilor administrate.
Astfel a considerat că instanţa de recurs în mod greşit a reţinut că tatăl său a renunţat la cetăţenia română optând pentru cetăţenia maghiară, întrucât motivele reale ale refugiului au fost datorate persecuţiei din motive etnice. Extrasul Arhivelor Naţionale nr. C/1433 din 20 octombrie 2008 relevă că tatăl său împreună cu trei membrii ai familiei s-au refugiat din localitatea Turda în localitatea Cluj şi de asemenea depoziţiile martorilor date cu deplină responsabilitate şi cunoaştere a realităţii vieţii familiei sale sunt în acelaşi sens, al refugiului datorat persecuţiei etnice.
Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 322 raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. pentru considerentele în continuare arătate.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
În cazul de faţă, recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.
Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
Înalta Curtea reţine totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă şi în condiţiile în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situaţiile de fapt arătate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 5302 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2009.
Irevocabilă
| ← ICCJ. Decizia nr. 2742/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2749/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
