ICCJ. Decizia nr. 2754/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2754/2010
Dosar nr. 5086.1/55/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, la data de 27 mai 2008, A.P.D.R.P. a chemat în judecată D.A.D.R. Arad, solicitând punerea în executare a HG nr. 964/2007 prin obligarea pârâtei la semnarea protocolului de predare-primire şi la eliberarea părţii din imobilul situat în Arad, str. Cloşca, transmis în administrarea reclamantei prin actul administrativ susmenţionat.
Reclamanta a cerut, de asemenea, daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 7218 din 15 octombrie 2008, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să semneze cu reclamanta protocolul de predare-primire pentru imobilul identificat în anexa HG nr. 964/2007 şi să elibereze spaţiul respectiv.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin Decizia civilă nr. 27/2009 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Reţinând competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 477 din 10 mai 2009 prin care a admis recursul formulat de pârâtă şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii.
De menţionat că în cadrul procesului în recurs, D.A.D.R. Arad a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 964/2007, dispunându-se citarea în cauză în calitate de pârât a G.R.
La data de 24 noiembrie 2009, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul G.R., prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.
Prin sentinţa civilă nr. 54 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 964/2007 şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să semneze cu reclamanta protocolul de predare-primire având ca obiect imobilul din Arad, Str. Cloşca şi să elibereze acel spaţiu.
Instanţa a admis cererea de intervenţie accesorie şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de daune comunicatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că HG nr. 964/2007 prin care s-a aprobat transmiterea imobilului în litigiu, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – D.A.D.R. Arad, în administrarea reclamantei, a fost adoptată cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, excepţia de nelegalitate fiind astfel neîntemeiată.
Reţinând justeţea măsurii dispuse prin hotărârea de guvern şi împrejurarea că pârâta nu a înţeles să perfecteze protocolul de predare-primire a imobilului, instanţa a constatat refuzul nejustificat şi a dispus în consecinţă admiterea capătului principal de cerere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.A.D.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a invocat în primul rând necompetenţa materială a instanţei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ încheiat de autorităţi publice locale.
Pârâta a criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii excepţiei de nelegalitate. În acest sens, s-a invocat nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, prin hotărârea de guvern operând transmiterea dreptului de administrare la o altă instituţie, deşi nu s-a făcut dovada că titularul dreptului nu şi-a executat obligaţiile în condiţiile în care i-a fost dat bunul în administrare.
În fine, pârâta a arătat că instanţa a admis în mod eronat cererea de intervenţie, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nejustificând un interes propriu în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei, critica este neîntemeiată. Pe de o parte, în cauză a fost invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ emis de G.R., autoritate publică centrală, HG nr. 964/2007, astfel încât în raport de prevederile art. 4 cu referire la art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, competenţa materială aparţine Curţii de Apel Timişoara.
Pe de altă parte, instanţa care a pronunţat sentinţa recurată a fost corect sesizată în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza II din lege şi în raport de obiectul iniţial al acţiunii, punându-se în discuţie legalitatea hotărârii de guvern şi executarea prevederilor art. 2 prin care s-a dispus ca predarea-preluării părţii din imobil transmise să se facă pe bază de protocol între părţile interesate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului.
Nici motivul de recurs privind greşita admitere a cererii de intervenţie accesorie nu este fondat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale fiind iniţiatorul hotărârii de guvern, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi fiind instituţia în a cărei subordine funcţionează pârâta ca serviciu public deconcentrat.
Referitor la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Curtea reţine că HG nr. 964/2007 a fost adoptată cu respectarea art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În calitatea sa de proprietar al bunului, S.R. avea deplina libertate de a dispune de imobilul în litigiu independent de interesul instituţiei pârâte, care nu poate fi opus titularului dreptului, întrucât el nu poate fi ocrotit în dauna domeniului public, a interesului public, acela de desfăşurare în condiţii optime a activităţii tuturor instituţiilor publice din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A.D.R. Arad împotriva sentinţei civile nr. 54 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2750/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2755/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
