ICCJ. Decizia nr. 2770/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2770/2010
Dosar nr. 1198/33/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 5846 din 30 mai 2009 emisă de către pârâtă şi, să dispună obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2009, întrucât are calitatea de persoană refugiată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena a suferit persecuţii etnice, însă, Filiala Cluj a Arhivelor Naţionale căreia i s-a adresat, pentru a face dovada refugiului, i-a comunicat că nu deţine documente din perioada respectivă, astfel că a făcut dovada cu martori şi, că potrivit legii este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a invocat excepţia de tardivitate a cererii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 494 din 22 octombrie 2009, a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă şi soluţionând pe fond cauza a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, întrucât reclamantul a înţeles să nu formuleze contestaţie împotriva hotărârii nr. 4487 din 17 ianuarie 2007, Curtea nu poate analiza o eventuală excepţie de tardivitate în raport de acel act normativ.
Pe fondul cauzei, a reţinut că neexercitarea căii de atac împotriva primei hotărâri, împiedică accesul reclamantului la instanţă prin intermediul prezentei cereri, care nu face altceva decât să pună în discuţie, într-o manieră ocolită, conţinutul primei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul H.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că prin Legea nr. 296/2009, pentru completarea art. 1 din OG nr. 105/1999, se pot introduce cereri noi la Casele Judeţene de Pensii, motiv pentru care a atacat la Curtea de Apel Cluj, hotărârea nr. 5846/2009, a Casei Judeţene de Pensii Sălaj şi nicidecum hotărârea nr. 4487/2007.
Referitor la fondul pricinii, recurentul a susţinut că a fost refugiat împreună cu părinţii şi, că acest lucru l-a dovedit cu declaraţii de martori, întrucât Arhivele Naţionale i-au comunicat că nu deţin acte din perioada respectivă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul arată că formulează contestaţie împotriva hotărârii nr. 5846/2009 a Comisiei Judeţene de Pensii Sălaj, solicitând anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat, urmare a persecuţiilor etnice suferite în perioada 1940-1945.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, hotărârea Comisiei pentru aplicarea OG nr. 105/1999, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
În raport de hotărârea atacată respectiv nr. 5846 din 30 mai 2009 excepţia de tardivitate nu este întemeiată astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acesteia.
Nici pe fondul cauzei acţiunea formulată de reclamant nu poate fi primită.
Astfel, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o primă cerere de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în anul 2006 cerere soluţionată prin hotărârea nr. 4487 din 17 ianuarie 2007, în sensul respingerii acesteia pe considerentul că reclamantul s-a născut în anul 1943, în teritoriu cedat şi nu dovedeşte că a fost persecutat.
În raport de această hotărâre (nr. 4487 din 17 ianuarie 2007) reclamantul avea deschisă calea acţiunii în instanţă, pentru a i se stabili sau nu calitatea de persoană refugiată.
Nevalorificarea căii de atac împotriva acestei prime hotărâri, împiedică accesul reclamantului la instanţă prin intermediul cererii de faţă care, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu face altceva decât să pună în discuţie, într-o formă ocolită, conţinutul primei hotărâri.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat de H.S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H.S. împotriva sentinţei civile nr. 494 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2769/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2771/2010. Contencios → |
|---|
