ICCJ. Decizia nr. 2773/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2773/2010
Dosar nr. 700/36/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi Forţele Navale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să constate trecerea sa în rezervă în condiţiile OG nr. 7/1998, începând cu data de 1 martie 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în urma emiterii noului stat de încadrare al unităţii în care activează, a fost anunţat că unitatea sa intră în procedură de reorganizare şi restructurare, cu consecinţa că funcţia pe care o ocupa potrivit vechiului stat – „comandant grup I.M.E." s-a transformat în „specialist 3 la grupul energetic".
Faţă de modificările intervenite la data de 10 februarie 2009 a solicitat, conform art. 6 din OG nr. 7/1998, trecerea în rezervă.
La termenul din 15 iunie 2009, reclamantul, prin apărător a precizat că înţelege să-şi restrângă cadrul procesual, acţiunea fiind îndreptată numai împotriva Ministerului Apărării Naţionale.
La termenul din 6 aprilie 2009, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 2 alin. (1) din Ordinul Ministerul Apărării Naţionale nr. M.S.2/2009, art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 8 – art. 10 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 404/CA din 13 octombrie 2009, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate formulată de reclamant şi a admis acţiunea acestuia, în sensul recunoaşterii dreptului de a solicita trecerea în rezervă, conform dispoziţiilor art. 6 din OGnr. 7/1998, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unui act administrativ în acest sens.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la excepţia de nelegalitate a articolelor invocate că, aceasta este neîntemeiată.
Astfel, referitor la nelegalitatea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998 s-a reţinut că acestea nu contravin şi nici nu adaugă la acest act normativ, Normele metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998 detaliază condiţiile în care urmează a se realiza cele prevăzute prin ordonanţă.
Împrejurarea că în art. 2 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice se reglementează şi situaţia cadrelor militare ale căror funcţii nu se reduc, nu poate conduce la concluzia că aceste norme contravin sau adaugă la lege.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, în speţă, din probele administrate rezultă că este vorba despre o restructurare a activităţii unităţii militare urmată de o reducere a funcţiei reclamantului.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că nu pot fi primite justificările pârâtei pentru nedepunerea înscrisurilor ce atestă inexistenţa unui proces de restructurare şi nici faptul că funcţia pe care urmează să o ocupe reclamantul este aceeaşi cu cea ocupată anterior, prin prisma faptului că sunt secrete de serviciu, întrucât deşi aceste înscrisuri au un regim special, totuşi ele trebuie puse la dispoziţia judecătorului şi părţilor, în regim de confidenţialitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- Instanţa de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut şi chiar ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, deşi reclamantul a formulat o acţiune în constatare, instanţa apreciind greşit natura cererii a admis acţiunea ca fiind o acţiune formulată în contencios administrativ, obligând pârâtul la emiterea unui act administrativ, ori reclamantul avea deschisă calea unei acţiuni în realizare.
- Recurentul a mai susţinut şi faptul că acţiunea reclamantului a fost prematur introdusă, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
- S-a mai susţinut de către recurent şi faptul că instanţa a obligat pârâtul la emiterea unui act administrativ care nu intră în competenţa Ministerului Apărării Naţionale ci a Şefului Statului Major al Forţelor Navale, reclamantul neavând grad de ofiţer ci de maistru militar.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin ordinul de zi pe unitate din 2 martie 2009, în baza art. 259 lit. s) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale din 26 august 2002, s-a stabilit ca începând cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a II-a P.S. să fie eliberat din funcţia de comandat grup şi să fie numit în funcţia de specialist 3 la grupul energetic- serviciul de luptă electromecanic.
La 10 februarie 2009, în temeiul art. 6 din OGnr. 7/1998, reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă, în condiţiile acestui act normativ, aşa cum rezultă din raportul din 10 februarie 2009, cererea acestuia fiind însă respinsă de către comandat, pe considerentul că funcţia de maistru militar nu se reduce, ci doar se schimbă denumirea, nefiind îndeplinite condiţiile art. 85 lit. c) din Legea nr. 88/1995.
Rezultă, aşadar, că prin răspunsul primit de către reclamant la data de 26 martie 2009, prin care autoritatea administrativă arată că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a trece în rezervă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ a fost îndeplinită, critica recurentei privind neîndeplinirea de către reclamant a acestei proceduri fiind respinsă ca nefondată.
De asemenea, tot ca nefondată, urmează să fie respinsă şi critica referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.
Astfel, reclamantul şi-a formulat cererea de trecere în rezervă în temeiul Legii nr. 554/2004, în sensul că dreptul de a solicita trecerea în rezervă să fie constatat printr-un act administrativ.
Referitor la faptul că reclamantul nu a atacat Ordinul de zi pe unitate din 2 martie 2009, urmează să se reţină că, aşa cum de altfel susţine şi reclamantul, acest ordin nu a fost atacat, fiind considerat un act administrativ premergător or, reclamantul a solicitat trecerea în rezervă, aceasta fiind solicitarea lui principală, în timp de numirea în funcţie, era o problemă accesorie.
Pe fondul cauzei, urmează a se reţine că OG nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, devine aplicabilă în situaţia când Ministerul Apărării Naţionale decide restructurarea unor unităţi.
În această situaţie, pentru a facilita restructurarea în ceea ce priveşte situaţia personalului ce ar urma să fie disponibilizat, actul normativ prevede o serie de facilităţi, la dispoziţia personalului militar şi civil, de natură a-i motiva în sensul trecerii în rezervă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OGnr. 7/1998, privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, în perioada de restructurare a armatei, ofiţerii maiştrii militari şi subofiţerii pot cere trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare, cu drept de pensie militară de serviciu, dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în serviciu.
Cadrele militare trecute astfel în rezervă beneficiază conform art. 7 din ordonanţă de ajutorul stabilit prin reglementările legale în vigoare cu privire la salarizarea personalului armatei, precum şi de o plată compensatorie, neimpozabilă.
În cauză, la data de 10 februarie 2009, în temeiul art. 6 din OG nr. 7/1998, reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă în condiţiile acestui act normativ, aşa cum rezultă din raportul din 10 februarie 2009.
Prin ordinul de zi pe unitate nr. 41 din 2 martie 2009 s-a stabilit că în baza art. 259 lit. s) din Ordinul MAN din 26 august 2002, începând cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a II-a P.S. se eliberează din funcţia comandant grup şi se numeşte în funcţia de specialist 3 la grupul energetic la Serviciul de luptă electromecanic.
Prin acest ordin s-a încălcat dreptul reclamantului prevăzut de lege de a opta pentru trecerea în rezervă, în condiţiile în care unitatea militară unde era încadrat a fost supusă restructurării, iar funcţia sa a fost redusă şi nu s-a mai regăsit în noul stat de organizare.
În această situaţie, pârâtul era ţinut de opţiunea de trecere în rezervă formulată de reclamant, în măsura în care erau îndeplinite condiţiile prevăzute de OGnr. 7/1998, astfel încât măsurile dispuse, propunerea unei alte funcţii, sunt nelegale, instanţa reţinând în mod justificat recunoaşterea dreptului reclamantului de a solicita trecerea în rezervă în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OG nr. 7/1998, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unui act administrativ în acest sens.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 404/CA din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2775/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
