ICCJ. Decizia nr. 2930/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2930/2010
Dosar nr. 4727/2/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3979 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului pentru redobândirea cetăţeniei române şi actele aferente, într-un termen scurt, rezonabil.
A obligat pârâtul la 1000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra Cetăţeniei există obligaţia statului de a analiza cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, în speţă nefiind vorba doar de refuzul de a soluţiona o cerere, ci de refuzul de primire a unei cereri.
A mai reţinut instanţa de fond că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe, referitoare la numărul foarte mare de cereri, numărul limitat al spaţiilor destinate primirii cererilor, nu pot justifica refuzul de primire a cererii şi a actelor necesare, având în vedere că soluţionarea acesteia se face de autorităţile române de pe teritoriul României, respectiv Ministerul Justiţiei.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale, prima instanţă a apreciat că atitudinea pârâtului de prelungire la nesfârşit a stării de incertitudine în privinţa comunicării unei date certe la care reclamantul să poată depune cererea de redobândire a cetăţeniei române împreună cu actele necesare soluţionării acesteia, este de natură să creeze o suferinţă reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.).
Prin cererea de recurs s-a invocat ca motiv de nelegalitate care atrage modificarea sentinţei Curţii de Apel Bucureşti motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi nefăcând aplicarea acestui text de lege prin raportare la data de 13 septembrie 2006 când s-a formulat prima scrisoare de intenţie s-a respins, în mod greşit, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului, iar pe fondul cauzei s-a dat o dezlegare în contradicţie cu legislaţia în vigoare şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa determinării „termenului rezonabil" (Cauzele Katte Klitsche de la Grange, Hozze c/Olanda, Phillis c/ Grecia, Ceteroni c/ Italia).
În acest context, în opinia recurentului nu se justifică nici acordarea de daune morale intimatului-reclamant, atâta vreme cât nu s-a demonstrat în concret realitatea daunei, fie emoţională, fie o atingere adusă onoarei sau prestigiului social, prin nesoluţionarea cererii reclamantului de programare pentru depunerea actelor necesare în vederea redobândirii cetăţeniei române.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de autoritatea recurentă, a probatoriului administrat şi a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat, însă în limitele considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Dezlegarea dată de judecătorul fondului excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât, este corectă şi în acord cu prevederile Legii nr. 554/2004.
În condiţiile în care scrisoarea de intenţie datează din 13 septembrie 2006, iar atitudinea autorităţii pârâte prin Secţia Consulară de la Chişinău a fost una pasivă, motivată de incapacitatea de absorbţie a numărului extrem de mare al cererilor de acest gen, pârâtul recunoscându-şi obligaţia de soluţionare a cererilor, într-adevăr nu poate fi sancţionat reclamantul prin constatarea prescripţiei dreptului său de a acţiona în justiţie.
În privinţa cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii din 13 septembrie 2006 în vederea programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetăţeniei române – soluţia primei instanţe este de asemenea corectă, stabilindu-se că termenul de aproximativ 3 ani scurs până la momentul declanşării demersului judiciar nu este unul rezonabil.
Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002 ) se face, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanţele concrete ale cazului.
În speţă, în funcţie de aceste circumstanţe, instanţa a stabilit şi a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecinţă aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului şi a actelor aferente în vederea redobândirii cetăţeniei române.
Critica privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.
Argumentarea admiterii acestui capăt de cerere pe speranţa legitimă pe care reclamantul o are în legătură cu redobândirea cetăţeniei române este una imprecisă, nefiind explicat în ce constă prejudiciul moral adus reclamantului prin nesoluţionarea cererii în discuţie şi nici modul în care s-a apreciat că suma de 1.000 lei reprezintă o compensare adecvată.
Înalta Curte apreciază că obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăşi o reparaţie echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecinţele negative ale conduitei autorităţii publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamant.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată în sensul înlăturării obligaţiei Ministerului Afacerilor Externe la plata daunelor morale către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei nr. 3979 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2922/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2931/2010. Contencios → |
|---|
