ICCJ. Decizia nr. 2931/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2931/2010
Dosar nr. 5756/2/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC B.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, suspendarea executării prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009, privind producerea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este o societate care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei de băuturi, respectiv producerea băuturii alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul destinate consumului uman ca atare.
Mai arată reclamanta că a obţinut în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 42/1995, licenţa Seria A nr. 32900 din 4 decembrie 2006, emisă de pârât pentru fabricarea băuturilor nedistilate obţinute prin fermentare şi deşi de la data obţinerii licenţei de producţie şi până în prezent legea în baza căreia a fost emisă această licenţă şi regulamentul de aplicare al acesteia (OG nr. 42/1995 aprobată şi modificată prin Legea nr. 123/1995, şi Ordinul M.A.P.D.R. nr. 357/2003), nu au suferit nici o modificare legislativă, în mod abuziv prin ordinul contestat este interzisă fabricarea aceloraşi băuturi alcoolice pentru care deţinea deja licenţă de producţie şi i se restricţionează producţia la 4 grupe de produse.
Mai precizează reclamanta că prin această reglementare pârâtul încalcă prevederile Tratatului Comunităţii Europene privind concurenţa în condiţiile în care în celelalte ţări ale Uniunii Europene pot fi produse fără restricţii orice alte băuturi alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât vinul şi berea, destinate consumului uman ca atare, iar în România această producţie este restrânsă la 4 grupe de produse.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Agriculturii,Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că reclamanta nu a făcut nici o dovadă a existenţei vreunui litigiu de fond la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât, în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 3497 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B.P. S.R.L. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 192/2009 emis de pârât, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Referitor la soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei inadmisibilităţii invocată de către pârât, în raport de faptul că reclamanta nu a dovedit existenţa unui litigiu de fond la momentul introducerii cererii de suspendare, Curtea a avut în vedere certificatul de grefă din dosar din care reiese existenţa pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a cauzei înregistrate sub nr. 5757/2/2009, având ca obiect anularea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192/2009 emis de pârât, iar pe de altă parte, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, Curtea a reţinut că ordinul contestat este întemeiat pe aceleaşi dispoziţii legale în temeiul cărora reclamantei i-a fost eliberată licenţa pentru fabricarea tuturor băuturilor nedistilate obţinute prin fermentaţie, fără restricţionarea anumitor sortimente.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, instanţa a apreciat că în cauză se poate reţine o aparenţă de vădită nelegalitate a ordinului contestat, care prin dispoziţiile art. 1 adaugă la prevederile OG nr. 42/1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 123/1995.
In ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei prin executarea prevederilor prezentului ordin, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi a obiectului principal de activitate al reclamantei, Curtea a reţinut îndeplinirea şi a acestei condiţii, ţinând cont de obligaţiile financiare actuale ale reclamantei prevăzute în contractele de credit existente la dosarul cauzei.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- Nu a fost făcută dovada cazului bine justificat de către reclamant iar instanţa de fond nu a argumentat îndeplinirea acestei condiţii.
Se susţine că în mod eronat prima instanţă a reţinut o aparenţă de vădită nelegalitate a ordinului contestat deoarece acesta a fost emis avându-se în vedere prevederile comunitare, respectiv Directiva nr. 98/34/CE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice secţiunea „Băuturi fermentate altele decât vinul şi berea" şi „Produse intermediare", coroborate cu prevederile Regulamentului (CE ) nr. 1214/2007 de modificare a Anexei I la Regulamentul (CE) nr. 2658/1987 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistica şi Tariful vamal comun.
Se arată că prevederile Ordinului nr. 192/2009 nu au ca scop restrângerea, denaturarea sau împiedicarea concurenţei, urmărindu-se doar protecţia vieţii şi sănătăţii umane, interesul general, public, aspecte ignorate de instanţa de fond.
- Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că nu a fost făcută dovada caracterului iminent al pagubelor pe care reclamanta le-ar putea suporta, iar simplele afirmaţii nu pot constitui temei al admiterii acţiunii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, privind producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul destinate consumului uman ca atare.
Potrivit adresei nr. 1925 din 15 mai 2009 a Consiliului Concurenţei (filele 39-40 dosar fond) s-a recomandat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale modificarea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192/2009, în sensul armonizării condiţiilor aplicabile agenţiilor economici interni ce desfăşoară activităţi în domeniul băuturilor româneşti alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, cu cele aplicabile agenţiilor economici care comercializează, pe teritoriul României, acest gen de băuturi provenind din import.
În cuprinsul acestei adrese se menţionează că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 192/2009 intră sub incidenţa art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, când se constată existenţa unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceste noţiuni au fost definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) şi respectiv ş) din aceeaşi lege, chiar dacă actul are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării acestuia.
Instanţa de recurs apreciază că în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aspectele menţionate anterior, pe lângă cele reţinute de prima instanţă, reprezintă o împrejurare de fapt şi de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului nr. 192/2009 a cărui suspendare a executării s-a solicitat.
Având în vedere cele reţinute, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat, astfel că sunt nefondate criticile recurentului-pârât sub aceste aspecte.
Pe de altă parte, se reţine că instanţa de fond a argumentat îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, reclamantul a făcut dovada referitoare la îndeplinirea acestei condiţii, astfel cum a statuat în mod corect prima instanţă.
În condiţiile în care Ordinul nr. 192/2009 intră sub incidenţa art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, astfel cum a sesizat Consiliul Concurenţei, este evident că activitatea reclamantei prin executarea ordinului menţionat ar urma să fie restrânsă, fapt care ar atrage consecinţe negative de natură economico-financiară şi implicit i-ar crea un prejudiciu material viitor şi previzibil.
În consecinţă, se reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică întrucât în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea executării Ordinului nr. 192/2009, astfel că nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 3497 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2932/2010. Contencios → |
|---|
