ICCJ. Decizia nr. 2934/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2934/2010
Dosar nr. 473/43/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii suspendarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1572 din 06 august 2009 precum şi a tuturor actelor subsecvente acestuia.
În motivarea acţiunii se arată că la data de 14 decembrie 2006 a încheiat contractul de management cu pârâtul pentru funcţia de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu Mureş, pentru o perioadă de trei ani, contractul expirând la data de 14 decembrie 2009.
Se mai arată de către reclamantă că sunt întrunite condiţiile cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, consideră reclamanta că există o îndoială puternică privind prezumţia legalităţii actului administrativ. În legătură cu condiţia pagubei iminente, precizează reclamanta, că prin revocarea din funcţia de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu Mureş, i se aduce atât un prejudiciu material, prin pierderea indemnizaţiei lunare de manager, începând cu luna august 2009 şi pentru viitor, cât şi un prejudiciu moral.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare prin faptul că reclamanta nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
Prin sentinţa nr. 139 din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis cererea formulată de reclamanta S.M., a dispus suspendarea executării actului administrativ, respectiv a Ordinului nr. 1572 din 06 august 2009 emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi actelor administrative subsecvente, până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului că în cauză nu este îndeplinită condiţia formulării plângerii prealabile, instanţa a constatat că reclamanta a formulat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2009 plângere prealabilă prin care a solicitat pârâtului revocarea ordinului menţionat precum şi a actelor subsecvente acestuia, fiind făcută dovada înregistrării la pârât a acesteia, potrivit dovezilor de la dosar.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa a constatat că ordinul de revocare din funcţie, a cărui suspendare s-a solicitat nu cuprinde motivele de fapt pentru care reclamanta a fost revocată din funcţie. De asemenea pârâtul nu a indicat care ar fi acea situaţie, fapt, împrejurare care ar face ca petenta să nu mai îndeplinească „dispoziţiile legale în vigoare", şi care, de fapt ar fi aceste dispoziţii care nu o mai fac compatibilă cu îndeplinirea funcţiei de manager.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că este îndeplinită, cumulativ, şi cea de a doua condiţie, paguba iminentă.
Se reţine că neacordarea indemnizaţiei contractuale corespunzătoare îndeplinirii funcţiei de manager reprezentă un prejudiciu material, previzibil şi viitor.
Împotriva sentinţei nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, următoarele:
- În mod greşit a reţinut instanţa de fond că este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Mai mult, nu s-a ţinut seama că actul a fost emis în conformitate cu prevederile OUG nr. 69/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul Sănătăţii, fiind aplicabil principiul aplicării imediate a legii noi inclusiv situaţiilor juridice născute anterior.
- Eronat s-a apreciat ca fiind dovedită condiţia referitoare la paguba iminentă deoarece simpla diminuare a drepturilor salariale nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosar, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile formulate de recurentă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Acest motiv de recurs este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională pe care instanţa o poate dispune când a fost făcută dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative, respectiv a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube.
Existenţa cazului bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca „împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" nu este îndeplinită în speţă.
Cele analizate şi reţinute de instanţa de fond referitoare la lipsa din cuprinsul ordinului de revocare a motivelor de fapt pentru care a fost revocată reclamanta din funcţie cât şi existenţa contractului de management încheiat, căruia este discutabil dacă i se aplică dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 95/2006, dispuse prin OUG nr. 69/2009, reprezintă de fapt o cercetare a fondului cauzei în ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 1572 din 6 august 2009, fapt dealtfel nepermis, întrucât cererea de chemare în judecată are un alt obiect, respectiv suspendarea executării acestui ordin.
În situaţia unei cereri de suspendare instanţa poate aprecia ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat doar când îndoiala asupra legalităţii actului administrativ este serioasă şi rezultă cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, nefiind permisă prejudecarea fondului litigiului.
Prin urmare, împrejurările reţinute de prima instanţă nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului cu atât mai mult cu cât la 14 decembrie 2009 a expirat şi perioada pentru care a fost încheiat contractul de management nr. 282 din 14 decembrie 2006.
De asemenea, condiţia „prevenirii unei pagube iminente" nu este îndeplinită.
Invocare unui prejudiciu pur financiar, nu reprezintă o dovadă a îndeplinirii acestei condiţii, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Intimata-reclamantă nu a administrat nici o probă de natură a forma convingerea instanţei în sensul existenţei unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, în raport de cele reţinute, instanţa de fond a apreciat greşit că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ în cauză, astfel că va fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2932/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2935/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
