ICCJ. Decizia nr. 2951/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2951/2010
Dosar nr. 1491/54/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 414 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.M.C., în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Dolj, M.A.I. şi I.G.P.R., a dispus obligarea pârâţilor să îl reîncadreze pe reclamant în categoria A a C.O.P., de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C. şi să-i plătească drepturile băneşti suplimentare corespunzătoare noii încadrări, de la data absolvirii facultăţii, şi a respins capătul de cerere privind acordarea gradelor profesionale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C. şi a promovat examenul de licenţă din sesiunea iulie 2002, conform diplomei de licenţă, în prezent având gradul de subinspector şi fiind încadrat la I.P.J. Dolj - Secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 9, 21 şi 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) şi (4) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.P.A.I.C. din cadrul M.A.I., a reţinut Curtea de apel că agenţilor de poliţie, absolvenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C., li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenţilor de poliţie/subofiţeri, absolvenţi ai aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, li se acordă gradul profesional de ofiţer fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
În raport cu aceste aspecte, Curtea a reţinut că reclamantul este îndreptăţit să i se acorde gradul profesional de ofiţer, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C. şi promovării examenului de licenţă în luna iulie 2002.
Pe cale de consecinţă, Curtea a apreciat că este nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul I.G.P.R., faţă de faptul că pentru acordarea gradului profesional de ofiţer nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi.
Totodată, Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R., reţinând că acordarea gradelor profesionale se face de către ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea I.G.P.R.
În raport cu dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de apel a reţinut că sunt neîntemeiate apărările pârâţilor în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa la concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţeri.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 49 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, deoarece acestea se referă la aceeaşi situaţie mai sus arătată respectiv a agenţilor de poliţie cu studii superioare care au dreptul de a participa la ocuparea posturilor de ofiţeri vacante şi nu la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar aceste ultime dispoziţii nu fac distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenţi".
Pentru a respinge capătul de cerere privind acordarea gradelor profesionale, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 360/2002, conform cărora „acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor", instanţa de judecată nu se poate substitui organului administrativ abilitat să stabilească şi să aprecieze posibilităţile şi nevoile de promovare în gradele superioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 414 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii I.P.J. Dolj, I.G.P.R. şi M.A.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererile de recurs cei trei recurenţi aduc, în esenţă, aceleaşi critici sentinţei recurate, în sensul că au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile art. 9, 21 şi 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. În opinia recurenţilor aceste dispoziţii se refereau în exclusivitate la persoanele care au absolvit cursurile de zi ale Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C. Bucureşti, iar trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se putea face doar prin concurs în limita posturilor vacante pentru care există alocaţii bugetare necesare şi nu din oficiu. Întrucât reclamantul nu a îndeplinit aceste cerinţe se apreciază că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică.
De asemenea, recurenţii menţionează că, la data de 1 februarie 2006, intimatului - reclamant, în urma unui concurs, a fost trecut în corpul ofiţerilor şi i-a fost acordat gradul de subinspector de poliţie, prin Ordinul M.A.I. nr. S/II/2251. Întrucât cererea de chemare în judecată nu are ca obiect contestarea în termen legal a ordinului de trecere în corpul ofiţerilor pentru ca instanţa de judecată să recunoască vechimea în funcţia de subinspector şi să plătească drepturile băneşti corespunzătoare noi încadrării de la un moment anterior emiterii acestui act administrativ, respectiv de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C., sesiunea iulie 2002, se menţionează că şi sub acest aspect sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică.
Prin motivele de recurs recurentul M.A.I. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a intimatului – reclamant în raport de art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi de dispoziţiile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958, solicitând respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.
Se arată că intimatului - reclamant îi era cunoscută încă din anul 2003 poziţia sa referitoare la cererea care viza trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului de subinspector absolvenţilor A.P.A.I.C. ce au urmat forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, întrucât acesta a primit răspunsul nr. 16143 din 19 septembrie 2003, ca urmare a formulării unui raport în acest sens adresat conducerii ministerului.
Intimatul - reclamant a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, arătând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu interpretare şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente prevăzute de Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune se susţine că temeiul de drept invocat, respectiv art. 5 art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 sunt străine cauzei, motiv pentru care se solicită respingerea excepţiei invocate ca neîntemeiată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile formulate în raport de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Având în vedere excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de recurentul M.A.I., care este o excepţie de fond, peremptorie, instanţa de recurs apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a fi analizată cu prioritate această excepţie.
De altfel, după cum se constată din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată I.G.P.R. şi a apreciat că aceasta este nefondată.
Însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând această excepţie, apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente.
Nu a fost contestată de către părţi situaţia invocată de recurentul M.A.I. în cererea de recurs potrivit căreia intimatul - reclamant a cunoscut încă din anul 2003 poziţia sa referitoare la trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului de subinspector absolvenţilor A.P.A.I.C. ce au urmat forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, dat fiind faptul că acesta a primit răspunsul nr. 16143 din 19 septembrie 2003, ca urmare a formulării unui raport în acest sens adresat conducerii ministerului.
Prin urmare, recurentul-intimat a avut cunoştinţă de refuzul autorităţilor pârâte privind solicitarea de a fi trecut în corpul ofiţerilor fără susţinerea unui examen sau concurs încă din anul 2003.
Acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultăţii, respectiv anul 2002 cât şi de la momentul comunicării răspunsului 16143 din 19 septembrie 2003, despre care s-a făcut vorbire anterior.
Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii pentru promovarea unei acţiunii la instanţa de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.
Acest termen, potrivit art. 11 alin. (5) din aceeaşi lege, este un termen de prescripţie.
În raport de această situaţie de fapt expusă şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că excepţia invocată este întemeiată.
În consecinţă, cererea intimatului - reclamant de a fi înscris în corpul ofiţerilor de poliţie şi de a i se acorda gradele profesionale în funcţie de pregătirea şi vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, precum şi achitarea drepturilor băneşti în mod retroactiv de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A.I.C. Bucureşti, formulată abia în 2008, este tardivă, urmând a fi respinsă ca atacare.
Dezlegarea dată acestei excepţii face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentinţa recurată.
Apărările intimatului - reclamant din întâmpinare nu pot fi reţinute faţă de argumentele prezentate anterior. Acesta se află în eroare cu privire la dispoziţiile legale invocate de recurent în susţinerea excepţiei întrucât în cererea de recurs se face referire la art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi nu la dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii, ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de I.P.J. Dolj, I.G.P.R. şi M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 414 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul C.M.C., ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
