ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2949/2010
Dosar nr. 1122/39/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul I.Ş.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., şi a dispus suspendarea executării anunţului privind concursul organizat de pârât pentru ocuparea funcţiei de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, la data de 20 octombrie 2009, reclamantul a solicitat instanţei să dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea actelor administrative care au stat la baza organizării concursului pentru evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să ocupe funcţii de director coordonator, director coordonator adjunct a serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în data de 26 octombrie 2009.
Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 2356/2009, s-a acordat reclamantului, începând cu data de 12 octombrie 2009, preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca, la expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1540/2009, prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator al D.A.D.R. – U.F. Suceava.
Ordinul nr. 2356/2009 a fost emis în temeiul prevederilor art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, ale art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ale art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 şi ale HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat plângere prealabilă atât împotriva Ordinului nr. 2356/2009, cât şi împotriva actelor administrative care au stat la baza organizării la data de 26 octombrie 2009 a concursului pentru evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale ale persoanelor care urmează să ocupe funcţii de director coordonator şi director coordonator adjunct ale serviciilor publice descentralizate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerului.
Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, instanţa, fără a prejudeca fondul litigiului, a reţinut că există o îndoială puternică asupra legalităţii organizării acestui concurs, întrucât, pe de o parte, până la data pronunţări hotărârii nu a fost emisă metodologia de evaluare a cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale ale candidaţilor care participă la concurs, care trebuia adoptată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. V alin. (6) din OUG nr. 105/2009, termen calculat de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, iar, pe de altă parte, la data concursului – 26 octombrie 2009, nu este împlinit nici termenul de preaviz acordat reclamantului, astfel că încă este aplicabil Ordinul nr. 1540 din 28 mai 2009 de numire a reclamantului în funcţia publică respectivă.
În ceea ce priveşte prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că, având în vedere complexitatea atribuţiilor ce revin reclamantului conform anexei nr. 3 la contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009, vacantarea intempestivă a postului de conducere ocupat de acesta şi organizarea unui concurs pentru ocuparea acestui post, înainte de a înceta aplicabilitatea ordinului de numire în funcţie a persoanei respective, sunt de natură a produce o perturbare semnificativă a funcţionării D.A.D.R. Suceava.
Împotriva Sentinţei civile nr. 182 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 9 precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs recurentul-pârât, aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a primit citaţia în ziua termenului de judecată, fapt ce a făcut imposibilă pregătirea apărării şi formularea unei întâmpinări în conformitate cu art. 1141 alin. (3) C. proc. civ.
- În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond, cu depăşirea limitelor, a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, deoarece între obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat există inadvertenţe, în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică extra petita.
- În opinia recurentului-pârât cererea formulată de intimatul - reclamant este lipsită de obiect deoarece concursul s-a desfăşurat în perioada 19 - 27 octombrie 2009 iar termenul pentru organizarea concursului expirase la momentul pronunţării instanţei de fond, astfel că hotărârea este lipsită de finalitate.
- În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală întrucât în mod greşit s-a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată.
În opinia recurentului - pârât nu s-a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi nici a iminenţei producerii unei pagube de către reclamant, astfel cum aceste noţiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din legea menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în raport de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, intimatul - reclamant a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării dispoziţiilor actelor administrative care au stat la baza organizării concursului din 26 octombrie 2009, pentru evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să opune funcţii de director coordonator, director coordonator adjunct, în cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, până la pronunţarea instanţei de fond.
Ulterior, prin precizarea din 23 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea actului administrativ reprezentat de anunţul de concurs al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru ocuparea funcţiilor de director coordonator, director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum şi a graficului de desfăşurare a acestui concurs.
Instanţa de fond a dispus prin sentinţa recurată suspendarea executării anunţului privind concursul organizat de recurentul-pârât până la pronunţarea instanţei de fond.
Soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării ce poate fi dispusă de instanţa de contencios administrativ competentă vizează acte administrative unilaterale.
Actele a căror suspendare a executării s-a solicitat de către intimatul-reclamant nu se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum acestea sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menţionată, ca fiind: „acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice".
Nici anunţul şi nici concursul pentru ocuparea funcţiilor de director coordonator, director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum şi graficul de desfăşurare a acestui concurs, nu se încadrează în categoria actelor administrative astfel definite, neproducând efecte juridice în ceea ce priveşte naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care intimatul – reclamant le-a avut cu angajatorul său.
Înscrisul materializat în anunţul privind concursul organizat de recurentul - pârât, a cărui suspendare a executării a fost dispusă de instanţa de fond reprezintă în fapt o operaţiune administrativă efectuată în aplicarea şi executarea deciziei autorităţii pârâte de organizarea a concursului din perioada 19 – 27 octombrie 2009, conform graficului anexat anunţului.
Actul administrativ care produce efecte în ceea ce priveşte naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care intimatul – reclamant le-a avut cu angajatorul său este evident Ordinul nr. 2356/2009, emis de recurentul - pârât, ori acest act administrativ nu a constituit obiectul cererii de suspendare formulate de reclamant.
Faţă de cele expuse, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât, aşa cum s-a reţinut, suspendarea executării se poate dispune numai cu privire la acte administrative, ori, actele pentru care s-a solicitat suspendarea executării de către reclamant nu se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum acestea au fost definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menţionată.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, sentinţa recurată este nelegală, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul formulat de M.A.D.R., se va casa sentinţa recurată şi se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul I.Ş.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2950/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
