ICCJ. Decizia nr. 2958/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2958/2010
Dosar nr. 6712/2/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată, la data de 31 octombrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.D.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., obligarea acestuia să emită un ordin prin care să-i acorde sporul de 75 % aplicat la salariul de bază conform art. 3 alin. (1) din HG nr. 170/2005, începând cu data de 22 octombrie 2007 şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale constând în acest spor începând cu data de 22 octombrie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanţei că, începând cu data de 22 octombrie 2007 a fost transferat, la cerere, la O.P.C.P. din cadrul ministerului pârât, pe o funcţie echivalentă de manager public asistent, treaptă profesională II, la scurt timp fiind avansat în gradul profesional de manager public special, fiindu-i întocmită fişa postului nr. 5340/2007, în cuprinsul căruia se menţionează „atribuţiile gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către U.E. reprezintă 100 % din totalul atribuţiilor de serviciu".
Reclamantul a mai arătat că abia după ce a formulat plângerea prealabilă, prin care solicită acordarea acestui spor, a luat cunoştinţă de o a doua fişă a postului nr. 5340 din 28 iulie 2008 prin care primea atribuţii de serviciu suplimentare, dar în care se menţiona în final „atribuţiile gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către U.E. reprezintă 80 % din totalul atribuţiilor de serviciu".
Prin întâmpinare, pârâtul M.F.P. a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, arătând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv a vătămării într-un drept sau interes legitim şi că pe perioada pentru care reclamantul solicita a fi emis actul administrativ de recunoaştere a pretenţiilor sale, nu există nicio dovadă cu privire la faptul că activitatea desfăşurată de acesta se încadrează în cea definită la art. 1 lit. a) din HG nr. 170/2005. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, învederând instanţei că acesta a fost încadrat la S.F.P.A. – Biroul Facilitatea Schengen cu atribuţii privind gestionarea fondurilor Facilitatea Schengen, iar Legea nr. 490/2004 nu ar fi aplicabilă.
Ulterior, fişa postului a fost actualizată şi după semnarea acesteia de către titular i-a fost acordat sporul de 75 % de la 16 octombrie 2008.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1396 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.D.T., în sensul că a obligat pârâtul să emită un ordin prin care să acorde reclamantului sporul de 75 % aplicat la salariul de bază conform art. 3 alin. (1) din HG nr. 170/2005, începând cu data de 22 octombrie 2007 şi să-i achite reclamantului drepturile salariale constând în acest spor de 75 % începând cu data de 22 octombrie 2007.
A respins, ca nefondate, pretenţiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii:
Aspectele invocate în fundamentarea excepţiei de inadmisibilitate nu ţin de admisibilitatea acţiunii, ci constituie apărări pe fondul cauzei, cu privire la îndrituirea sau nu a reclamantului de a beneficia de la data numirii pe post, de majorarea salarială solicitată, iar excepţia a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 490/2004, art. 3 alin. (1) din HG nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, art. 3 alin. (2) din HG nr. 170/2005, prima instanţă a reţinut că, începând cu data de 22 octombrie 2007, reclamantul a fost „mutat în cadrul altei direcţii, mai exact din cadrul D.I.A.P.S.I. a M.F.P. la O.P.C.P., ca manager public, când i-a fost întocmită fişa postului nr. 5340/2007, în finalul căreia apare menţionat că „atribuţiile gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordare României de către U.R. reprezintă 100 % din totalul atribuţiilor de serviciu".
În considerarea acestui fapt, reclamantul a solicitat pârâtului acordarea majorării salariale prevăzută de lege, respectiv de 75 %.
La solicitarea O.P.C.P., în data de 14 ianuarie 2008, A.C.I.S. a informat că solicitarea de avizare favorabilă a majorării de salariu nu era însoţită de un nou Regulament de Organizare şi Funcţionare, întrucât acesta se afla în procedură de aprobare la nivelul M.F.P., fiind totodată încunoştinţaţi că instrumentul financiar Facilitatea Schengen nu intră sub incidenţa Legii nr. 490/2004.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate, că ulterior, la data de 3 martie 2008, reclamantul a primit noi atribuţii, în cadrul S.C.C.A., astfel că fişa postului său a fost actualizată şi adusă la cunoştinţa reclamantului, acesta semnând de luare la cunoştinţă abia la data de 28 iulie 2008.
Instanţa de fond a observat că principala apărare a pârâtului, în raport de pretenţiile reclamantului, a vizat faptul că avizarea favorabilă a avut loc abia la 17 septembrie 2008, iar majorarea salarială s-a aplicat începând cu luna octombrie 2008.
Referitor la acest aspect, s-a reţinut că textul art. 3 alin. (2) din HG nr. 170/2005 face referire la avizul prealabil al M.F.P., însă textul ar trebui interpretat în sensul că plata efectivă a majorării este condiţionată de existenţa avizului, dar nu că ea este datorată doar pentru perioada ulterioară avizării deoarece verificarea care se face în procedura avizării nu presupune un drept de apreciere discreţionar al M.F.P. ci doar o verificare dacă, în raport de atribuţiile din fişa postului, persoana în discuţie se încadrează în ipoteza normei legale.
Pentru că atribuţiile cuprinse în fişa postului se îndeplinesc de către persoana care ocupă postul respectiv din momentul numirii pe acel post şi nu doar din momentul avizării majorării salariale, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.
S-a reţinut, de asemenea, că în cazul în care procedura de avizare ar dura foarte mult este exclusă culpa funcţionarului.
Referitor la susţinerile pârâtului că reclamantul a avut atribuţii şi cu privire la facilitatea Schengen care nu intră sub incidenţa Legii nr. 490/2004, instanţa de fond a respins aceste susţineri pentru că nu prezintă relevanţă în cauză, atâta timp cât a îndeplinit şi atribuţii care cad sub incidenţa Legii nr. 490/2004.
Concluzionând, Curtea de apel a observat că atribuţiile sunt în mare măsură aceleaşi, în cea de-a doua fiind introduse câteva atribuţii în plus, astfel că diferenţa ponderii atribuţiilor gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către U.E. de la 100 % iniţial, la 80 % ulterior, reprezintă, în opinia instanţei, tocmai procentul destinat instrumentului financiar Facilitatea Schengen, motiv pentru care a admis acţiunea reclamantului.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa le-a respins ca fiind nedovedite.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul M.F.P. solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, în principal, sau, în urma reţinerii cauzei spre rejudecare, să fie modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că:
- instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- fiind o hotărâre nesusceptibilă de calea de atac a apelului, instanţa va putea să analizeze cauza sub toate aspectele, motiv de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că:
- potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, dar instanţa de fond nu a indicat motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat apărările M.F.P. şi au fost ignorate probele depuse de recurent din care rezultă că reclamantul nu avea dreptul să beneficieze de sporul solicitat până la 16 octombrie 2008 când a fost emis Ordinul M.E.F. nr. 3067.
De aceea, s-a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la instanţa de fond.
- instanţa de fond a redat dispoziţiile art. 3 alin. (2) din HG nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri dar nu a ţinut seama de faptul că în art. 4 alin. (1) din HG nr. 1705/2006 se prevede că „Numărul şi structura posturilor ocupate de personalul care gestionează asistenţa financiară nerambursabilă comunitară vor fi cele stabilite în urma eliberării avizelor prealabile de către M.F.P." şi nici de dispoziţiile art. 5 din acelaşi act normativ;
- nu s-au prezentat motivele pentru care au fost înlăturate apărările M.F.P. care arătau procedura de urmat, respectiv cea stabilită de art. 6 din HG nr. 170/2005 şi nu s-a avut în vedere faptul că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă cu privire la faptul că activitatea desfăşurată în perioada pentru care solicită acordarea sporului se încadrează în cea definită de art. 1 lit. a) din HG nr. 170/2005, aceasta fiind una dintre condiţiile necesare pentru acordarea sporului.
Mai mult, recurenta, în faţa instanţei de fond, a solicitat ca reclamantul să prezinte asemenea dovezi, iar la dosar există raportul de activitate al reclamantului care dovedeşte că în perioada 22 octombrie 2007 – 3 martie 2008 aceasta a prestat în cadrul S.F.P.A. diverse activităţi din spera de activitate Facilitarea Schengen şi O.D.A., activităţi pentru care Legea nr. 490/2004 nu este aplicabilă.
A fost subliniat faptul că, odată cu schimbarea atribuţiilor şi obţinerea avizului, începând cu data de 16 octombrie 2008 reclamantului i-a fost majorat salariul cu un procent de 75 %.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, iar, în subsidiar, să fie modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost transferat la cerere la M.F.P. – O.P.C.P. şi i s-a întocmit o fişă a postului în are apărea menţiunea „Artribuţiile gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către U.E. reprezintă 100 % din total atribuţiilor de serviciu", dar în fişa prezentată au fost detaliate atribuţiile între care unele se referă la Facilitatea Schengen.
Pe baza acestei fişe s-a solicitat avizul cerut de HG nr. 170/2005 dar s-a refuzat acest aviz pentru două considerente:
- nu există un Regulament de Organizare şi Funcţionare în care S.F.P.A. să figureze ca unul pentru care se poate beneficia de sporul de 75 %;
- Facilitatea Schengen nu intră sub incidenţa Legii nr. 490/2004.
Sportul de 75 % al personalului care gestionează fonduri europene se acordă potrivit Legii nr. 490/2004, iar procedura de acordare este prevăzută în art. 3 – art. 6 din HG nr. 170/2005.
Pentru acordarea acestui spor era necesar avizul M.F.P., în calitatea sa de instituţie coordonatoare naţională a asistenţei şi coordonatoare naţională a Programului I.S.P.A. [(art. 3 alin. (2) din HG nr. 170/2005)].
Obţinerea avizului se putea face numai dacă erau prezente documentele următoare:
a) regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei publice;
b) structura organizatorică a instituţiei publice;
c) ordinul/ Decizia de constituire a organelor de gestionare a fondurilor comunitare;
d) ordinul/ Decizia de numire a personalului pentru care se solicită avizarea pe posturi cu atribuţii în gestionarea fondurilor comunitare;
e) fişele de post ale personalului pentru care se solicită avizarea, aprobate de către conducătorul instituţiei respective şi care să cuprindă toate atribuţiile şi timpul alocat în procente pentru îndeplinirea acestora (art. 6 din HG nr. 170/2005).
Trebuie precizat că M.F.P. avizează atât structurile cât şi personalul care are ca obiect gestionarea fondurilor comunitare [(art. 8 alin. (1) din HG nr. 170/2005)].
Toate aceste prevederi dovedesc faptul că plata majorării salariului cu 75 % se poate face numai dacă există avizul M.F.P.
Iniţial, acest aviz nu a fost acordat pentru că atribuţiile reclamantului nu erau cuprinse în Legea nr. 490/2004 (Facilitatea Schengen) şi S.F.P.A. nu figura ca avizat de M.F.P. în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Instituţiei.
Prin urmare, acestea au fost motivele pentru care sporul de 75 % nu a fost acordat reclamantului.
Nu vor fi reţinute susţinerile instanţei de fond referitoare la efectele avizării şi la îndeplinirea atribuţiilor pentru acordarea sporului.
Avizul M.F.P. a fost dat numai în momentul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Instanţa de fond a făcut aprecieri cu privire la ponderea atribuţiilor reclamantului legate de Facilitatea Schengen şi a concluzionat că acest aspect nu prezintă importanţă.
Însă, aprecierile instanţei nu se bazează pe probe.
La dosarul cauzei a fost depus un raport de activitate al reclamantului care arată că acesta a îndeplinit atribuţii legate de Facilitatea Schengen şi O.D.A. pentru care nu erau aplicabile prevederile Legii nr. 490/2004.
Mai mult, recurentul a solicitat instanţei de fond să ceară reclamantului să prezinte situaţia cu privire la proceduri de licitare PHARE la care a participat, însoţită de înscrisuri doveditoare, dar n u s-a solicitat acest lucru.
Avizul M.F.P. a fost acordat odată cu modificarea fişei postului reclamantului şi cu aprobarea noului Regulament în care şi S.F.P.A. a fost avizată ca structură ce gestionează fonduri comunitare şi al cărui personal poate beneficia de prevederile Legii nr. 490/2004, iar reclamantului i-a fost acordat sporul de 75 % începând cu 16 octombrie 2008.
Prin urmare, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, de aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate, nu vor fi reţinute deoarece:
- art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu va fi reţinut pentru că hotărârea instanţei de fond nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De altfel, nici nu au fost indicate ce forme de procedură au fost încălcate, dar verificând, nu au existat asemenea încălcări.
- art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident pentru că hotărârea instanţei de fond a fost motivată în fapt şi în drept şi nici nu conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 1396 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului G.D.T., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2960/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
