ICCJ. Decizia nr. 2960/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2960/2010
Dosar nr. 1979/87/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 04 ianuarie 2009, reclamantul D.L. a solicitat în contradictoriu cu A.N.P.C. şi C.R.P.C. Piteşti, anularea Ordinului nr. 91/2009, anularea Ordinului nr. 216/2009 şi obligarea pârâtei A.N.P.C. să îl încadreze în funcţia publică de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare, să îi plătească diferenţele salariale şi să opereze menţiunile în carnetul de muncă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că Ordinul nr. 91/2009 prin care a fost eliberat din funcţie nu este motivat în drept, că reorganizarea instituţiei prin HG nr. 284/2009 nu este semnificativă, organizarea fiind preluată în bună măsură din HG nr. 748/2007, iar în ceea ce priveşte Ordinul nr. 216/2009 acesta este nelegal întrucât nu este motivat în drept şi numirea sa într-o altă funcţie publică s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 1/2009 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1184 din 16 iunie 2009, Tribunalul Teleorman şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3818 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul D.L. în contradictoriu cu pârâţii A.N.P.C. şi C.R.P.C., a anulat Ordinul nr. 91/2009 şi Ordinul nr. 216/2009, a obligat pârâta A.N.P.C. Bucureşti să îl numească pe reclamant într-o funcţie publică de consilier grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare, a dispus plata diferenţei de drepturi salariale între funcţia deţinută conform Ordinului nr. 216/2009 şi cea care s-ar fi cuvenit conform alineatului precedent, şi a dispus efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 91/2009 privind încetarea raporturilor de serviciu se invocă reorganizarea instituţiei cu consecinţa desfiinţării postului deţinut de reclamant iar prin Ordinul nr. 216/2009 reclamantul a fost numit în funcţia de Comisar I principal, treapta I de salarizare.
Curtea a constatat că în măsura în care încetarea raporturilor de serviciu a avut loc datorită reorganizării instituţiei se impunea ca reclamantul să beneficieze de dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 1/2009.
Instanţa investită cu soluţionarea fondului a mai apreciat că nu există o reala reorganizare a instituţiei publice cu consecinţe asupra postului reclamantului, deoarece s-a schimbat doar denumirea structurilor şi a funcţiilor, fără să existe o modificare de substanţă a organizării instituţiei, prin urmare încetarea raporturilor de serviciu reclamantului este nelegală.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că funcţia de execuţie corespunzătoare funcţiei de conducere pe care a deţinut-o reclamantul era cea de Consilier I superior, treapta I de salarizare, astfel că se impunea ca reîncadrarea să se facă pe un astfel de post, şi, în măsura în care nu exista un astfel de post vacant ar fi trebuit să procedeze la transformarea postului vacant potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 4 din OUG nr. 1/2009.
Concluzionând, Curtea de Apel Bucureşti apreciază ca fiind nelegale ambele ordine.
Instanţa de fond a apreciat că s-a solicitat anularea celor două ordine, dar reclamantul a optat pentru remedierea nelegalităţii decurgând din cel de-al doilea act în sensul obligării instituţiei publice să-l numească pe un post de execuţie corespunzător postului de conducere deţinut anterior încetării raporturilor de serviciu, au fost admise şi capetele de cerere secundare.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs este criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu a făcut o analiză amănunţită a textelor de lege incidente în cauză şi a dat o interpretare total greşită a acestora.
Astfel, instanţa de fond nu a observat că modificările survenite în fişele de post ale angajaţilor ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 284/2009 sunt atât modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale) cât şi de fond (modificări de atribuţii în proporţie de peste 50 %).
De asemenea, nu s-a observat că la emiterea Ordinului nr. 91/2009 au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, iar ca temei de drept au fost invocate chiar aceste dispoziţii.
Este criticată soluţia instanţei de fond care a reţinut că ordinele ar fi neconforme sub aspectul lipsei motivelor de drept în baza cărora au fost emise, deşi în cuprinsul acestora au fost prezentate motivele de fapt şi de drept pe care acestea se întemeiază.
S-au făcut referiri la prevederile OUG nr. 37/2009 şi la Decizia Curţii Constituţionale care a constatat neconstituţionalitatea acestui act normativ, dar şi la prevederile OUG nr. 105/2009.
Referitor la susţinerea reclamantului cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor OUG nr. 1/2009, se consideră că instanţa de fond a fost în eroare în legătură cu art. 4 din acest act normativ pentru că niciunul din actele normative atacate nu fac referire la acest text în cadrul temeiului de drept invocat, iar reclamantul-intimat a ocupat funcţia publică de conducere de inspector şef ca urmare a promovării unui concurs, iar anterior nu a deţinut nicio funcţie publică de execuţie în cadrul vreunei instituţii publice.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat instanţei de fond:
- anularea Ordinului nr. 91/2009 emis de A.N.P.C. prin care s-a dispus eliberarea din funcţia publică de inspector şef adjunct;
- anularea Ordinului nr. 216/2009 emis de A.N.P.C. prin care a fost numit în funcţia publică de comisar I principal, treapta I de salarizare;
- obligarea A.N.P.C. la numirea sa în funcţia de consilier, grad superior, Clasa I, treapta I de salarizare dintre drepturile ce i se cuvin pentru funcţia publică de consilier şi cele efectiv acordate până la data reîncadrării efective în funcţia publică de consider grad superior, treapta I de salarizare;
- obligarea C.R.P.C. Argeş să efectueze menţiunile în carnetul de muncă.
După cum se poate observa, reclamantul, deşi a solicitat anularea ordinului prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţie, nu a solicitat reintegrarea sa în funcţia publică deţinută anterior şi nici plata drepturilor salariale ce i se cuveneau în acest caz.
În schimb, reclamantul a solicitat anularea ordinului prin care a fost numit în funcţia publică de comisar I principal, treapta I de salarizare şi, ca o consecinţă a anulării acestuia, s-a solicitat numirea în funcţie publică de consilier grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare şi plata drepturilor salariale pentru această funcţie.
Cu toate acestea, instanţa de fond, fără a da dovadă de rol activ în soluţionarea cauzei, a admis atât capătul de cerere privind anularea ordinului de eliberare din funcţia publică de inspector şef adjunct, dar şi celelalte capete de cerere.
Însă, în cazul în care eliberarea din funcţia publică de inspector şef adjunct ar fi nelegală nu se mai poate considera că pot fi aplicabile prevederile art. 4 din OUG nr. 1/2009.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din OUG nr. 1/2009 „Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii", iar conform art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ, „În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel".
Deci, pentru a fi aplicabile aceste prevederi se impune ca persoana să fi ocupat funcţia de conducere într-o instituţie sau autoritate publică şi să fie eliberată din funcţie ca urmare restructurării autorităţii.
Or, deşi instanţa de fond a anulat ordinul de eliberare din funcţia publică de inspector şef adjunct tocmai pe considerentul că prin intrarea în vigoare a HG nr. 284/2009 nu ar fi avut loc o restructurare (reorganizare) a autorităţii publice, ulterior a procedat la obligarea acestei autorităţi să-l numească pe reclamant într-o funcţie publică cu aplicarea art. 4 din OUG nr. 1/2009.
Cu alte cuvinte, deşi instanţa de fond a observat că reclamantul a optat pentru remedierea nelegalităţii ce decurge numai din cel de-al doilea ordin, a procedat şi la anularea primului ordin, chiar dacă anularea acestuia face inaplicabilă aplicarea art. 4 din OUG nr. 1/2009.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Însă, instanţa de fond nu a respectat aceste prevederi.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La rejudecare, instanţa de fond va solicita reclamantului să-şi precizeze cererea de chemare în judecată în raport de cele reţinute de instanţa de recurs şi pentru a evita pronunţarea unei hotărâri nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.P.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 3818 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2988/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
