ICCJ. Decizia nr. 3032/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3032/2010
Dosar nr. 20184/3/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 mai 2009, reclamantul S.L. a solicitat obligarea pârâtului M.A.I. să emită un ordin prin care să i se acorde gradul profesional de ofiţer de poliţie, respectiv inspector de poliţie, corespunzător vechimii sale în activitate în cadrul acestui minister.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 2002 – 2007, a urmat cursurile Facultăţii de drept a Academiei de Poliţie A.I.C. din Bucureşti, susţinând examenul de licenţă în sesiunea din iulie 2007 şi după promovarea concursului de trecere în corpul ofiţerilor, la data de 15 septembrie 2008, prin Ordinul M.I.R.A. nr. S II 3601/2008 i s-a acordat gradul profesional de subinspector de poliţie.
Corespunzător vechimii sale în activitate, reclamantul a susţinut că are dreptul la acordarea gradului profesional de inspector, dar pârâtul i-a respins nejustificat cererea formulată în acest sens la 8 aprilie 2009, deşi dreptul respectiv la avansare a fost recunoscut absolvenţilor altor facultăţi de drept sau alt profil din ţară, care au susţinut concursul de promovare în cadrul poliţiei din sursă externă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 4122 din 24 noiembrie 2009, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a considerat că neluarea în calcul a vechimii în activitate a reclamantului la acordarea gradului profesional este justificată, întrucât anterior susţinerii concursului pentru trecerea în corpul ofiţerilor nu desfăşura o activitate care să necesite îndeplinirea condiţiei de absolvent al unei unităţi de învăţământ superior.
Apărarea reclamantului privind existenţa unui tratament juridic diferenţiat diverselor categorii de personal din cadrul ministerului pârât a fost respinsă, cu motivarea că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu sunt discriminatorii, întrucât susţinerea concursului pentru trecerea în corpul ofiţerilor presupune absolvirea unui institut de învăţământ superior şi îndeplinirea celorlalte condiţii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, iar hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine pricinii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu a solicitat ministrului intimat să depună copiile carnetelor de muncă ale poliţiştilor proveniţi din sursă externă şi nu a examinat efectiv argumentele şi mijloacele de probă ale părţilor, încălcând astfel dreptul garantat de art. 6 din C.E.A.D.O.L.F.
De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu i-a respectat dreptul la apărare garantat prin Constituţie, pentru că nu i-a comunicat o copie a întâmpinării depuse de intimat şi nu i-a dat posibilitatea să-şi angajeze un apărător şi să formuleze precizări scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat cauza în limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, respectând dreptul la apărare al părţilor, iar hotărârea pronunţată a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând argumentele de fapt şi de drept pentru care a fost respinsă acţiunea şi pentru care au fost respinse cererile şi susţinerile formulate de părţi.
Recurentul a susţinut neîntemeiat încălcarea dreptului său la apărare, deoarece în cauză nu s-a depus întâmpinare şi nici nu a fost formulată o cerere de probe pentru a se solicita de la ministerul intimat înscrisurile menţionate în recurs.
De asemenea, se constată că instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, în temeiul cărora a fost respinsă cererea recurentului de acordare a gradului profesional de inspector de poliţie.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva sentinţei nr. 4122 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3039/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
