ICCJ. Decizia nr. 3039/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3039/2010
Dosar nr. 1048/44/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, la data de 18 iunie 2009, reclamantul C.M. a chemat în judecată M.F.P. şi A.N.A.F., solicitând suspendarea executării ordinului nr. 1061 din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de comisar şef de secţie la G.F.B., precum şi a Ordinului nr. 1332/2009 prin care a fost numit director coordonator la aceeaşi instituţie S.S.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 199 din 13 octombrie 2009 prin care a admis acţiunea şi a dispus suspendarea ordinului nr. 1061 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F. până la soluţionarea în fond a cauzei precum şi obligarea pârâtei la 1000 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanţa a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenţie în interes propriu formulat de S.S., întrucât Ordinul nr. 1332/2009 şi-a încetat aplicabilitatea.
Pentru a pronunţa suspendarea executării, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa cazului bine justificat, cât şi referitor la prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva sentinţei au declarat recurs M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila şi A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a învederat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat, cât timp actul administrativ contestat se bucură de prezumţia de legalitate, fiind emis în executarea OUG nr. 37/2009 prin care au fost supuse desfiinţării posturile de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă.
Totodată, pârâţii au invocat faptul că nu este îndeplinită în cauză nici cerinţa pagubei iminente, actul administrativ atacat neafectând dreptul la muncă al reclamantului, care ocupă un alt post în cadrul aceleiaşi autorităţi.
În fine, pârâta A.N.A.F. a criticat sentinţa şi sub aspectul greşitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care autoritatea nu se află în culpă procesuală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, actul administrativ solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 1061/2009 prin care, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, s-a dispus, urmare a desfiinţării funcţiei publice de conducere de comisar şef de secţie, eliberarea reclamantului din funcţia de comisar şef de secţie la G.F.B. – Secţia judeţeană Brăila.
Această măsură a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a OUG nr. 37/2009.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, în înţelesul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalităţii, respectiv al recunoaşterii caracterului lor valabil până în momentul anulării, în baza prezumţiei de legalitate.
În speţă, instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Constatarea caracterului neconstituţional al Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare.
De menţionat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională şi OUG nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea OUG nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi statutul juridic al funcţiei publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.
Curtea reţine că este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminenţa producerii unei pagube, faţă de împrejurarea că prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale reclamantului, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
Apare, ca nefondată, şi critica privind obligarea pârâtei A.N.A.F. la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care, prin admiterea acţiunii, această autoritate a căzut în pretenţii, fiind aplicabile prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii M.F.P., prin D.G.F.P. Brăila şi A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 199 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
