ICCJ. Decizia nr. 2991/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2991/2010
Dosar nr. 1454/33/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 602 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii T.C. şi T.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi a obligat pârâta să emită decizie – titlu de despăgubire aferent dosarului nr. 27495/CC aflat pe rolul pârâtei, privind imobilul situat în Cluj-Napoca , înscris în C.F. nr. 22788 Cluj, nr. top 22179.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au formulat, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2002, în calitate de persoane îndreptăţite, notificarea nr. 66427/3/452 din 7 noiembrie 2001 şi respectiv 27394/452 din 12 aprilie 2003 prin care au solicitat restituirea prin echivalent a terenului proprietatea acestuia situat în Cluj, imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 100/1981.
A mai reţinut prima instanţă că prin dispoziţia nr. 2049 din 14 iunie 2006 a primarului municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., prima instanţă a apreciat-o întemeiată având în vedere că prin Legea nr. 247/2005, art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din Titlul VII nu au fost stabilite în sarcina acesteia atribuţii referitoare la stabilirea despăgubirilor, C.C.S.D. având competenţă în acest sens.
Pe fondul cererii, prima instanţă a constatat că prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 autoritatea pârâtă a stabilit că ordinea soluţionării dosarelor va fi în funcţie de criteriul aleatoriu, fapt care nu reprezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele care îi sunt transmise comisiei şi oricum nu poate reprezenta o justificare pentru neemiterea deciziei într-un termen rezonabil.
În continuare acestui raţionament juridic, instanţa de fond a apreciat că prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii privind emiterea titlului de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamanţilor dreptul la respectarea bunurilor acestora, iar în considerarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie, pârâta are obligaţia legală de a găsi toate mijloacele legale necesare soluţionării cererilor, în limitele drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că, a condiţiona soluţionarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de Comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puţin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluţionării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă cu succes reclamanţilor, ca temei pentru nesoluţionarea cererii având ca obiect stabilirea şi concretizarea în final a dreptului de despăgubire, acţiunea fiind astfel întemeiată potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) raportate la cele ale art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii de recurs, întemeiat pe art. 3041 si art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă, pentru următoarele motive:
Arată recurenta că dosarul aferent dispoziţiei nr. 2049/2006 a fost transmis Secretariatului C.C.S.D. în vederea urmării procedurii administrative, fiind înregistrat sub nr. 27495.
În urma analizării dosarului de despăgubire s-a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care să facă dovada proprietăţii imobilului notificat, astfel că dosarul de despăgubire a fost remis entităţii investite cu soluţionarea notificării prin procesul verbal nr. 08189 din 30 mai 2008.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că „criteriul aleatoriu stabilit de autorităţi în funcţie de care se vor soluţiona dosarele nu prezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia din dosare".
Instanţa de fond, în mod nelegal a motivat soluţia pe nesoluţionarea în termen a unei cereri în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Soluţia instanţei de fond de emitere a deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire este nelegală şi netemeinică deoarece în lipsa dosarului de despăgubire al reclamanţilor nu se poate finaliza procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Reclamanţii intimaţi T.C. şi T.M. au formulat întâmpinare la cererea de recurs şi au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauza şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Referitor la motivul de recurs prin care se arată că dosarul de despăgubire a fost remis entităţii investite cu soluţionarea notificării prin procesul verbal nr. 08189 din 30 mai 2008, întrucât s-a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care să facă dovada proprietăţii imobilului notificat, se reţine că în mod vădit de rea credinţă, recurenta invocă acest motiv în condiţiile în care prin Decizia nr. 2468 din 13 octombrie 2009 s-a respins în mod irevocabil ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2049/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca (fila 120 fond).
Astfel, recurenta nu mai poate susţine motive de nelegalitate a elementelor cuprinse în dosarul de despăgubire care a format obiectul notificării reclamanţilor intimaţi privind restituirea în natura a imobilului şi, respectiv, soluţionarea acestei notificări prin care s-a respins cererea de restituire în natura propunându-se măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond referitor la criteriul aleatoriu stabilit de autorităţi în funcţie de care se vor soluţiona dosarele, Înalta Curte retine că aceasta este corectă, acest criteriu aleatoriu fiind arbitrar şi echivalent cu o condiţie pur potestativă impusă de autoritatea administrativă, neoferind un criteriu obiectiv asupra desfăşurării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Motivul de recurs privind calificarea cererii in raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu pot fi reţinute, deoarece aceasta este legea cadru generală care se aplică actelor autorităţilor administrative, situaţie prevăzută în mod concret şi în Legea nr. 247/2005 în ceea ce priveşte contestarea emiterii deciziei ce constituie titlu de despăgubire.
Procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 are particularităţile sale în raport de etapele ce trebuie parcurse pentru obţinerea măsurilor reparatorii, însă toate acestea pot fi apreciate prin prisma legii generale a contenciosului administrativ.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 602 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2976/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2993/2010. Contencios → |
|---|
