ICCJ. Decizia nr. 2994/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2994/2010
Dosar nr. 9589/1/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care a fost eliberat din funcţia de director executiv al Centrului Judeţean A.P.I.A. Bacău şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de suspendarea, reclamantul a arătat că punerea în executare a deciziei de eliberare din funcţie ar fi în măsură să-i aducă atingere unor drepturi fundamentale (dreptul la muncă, la protecţia socială a muncii, dreptul la un trai decent), fiind de asemeni în pericol de a suferi grave prejudicii materiale şi morale.
La termenul din 5 noiembrie 2009, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa civilă nr. 104 din 21 iulie 2009 pronunţată în dosarul nr. 350/32/2009, pe care a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis cererea de suspendare a deciziei nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de Directorul General al A.P.I.A., formulată de reclamantul M.I. şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată, deoarece prima cerere de suspendare a deciziei 609/2009 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în timp ce prezenta cerere de suspendare este întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din aceeaşi lege, iar pe de altă parte, la momentul în care reclamantul a susţinut a doua cerere de suspendare, intervenise un aspect nou şi anume Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobarea OUG nr. 37/2009.
Pe fondul cererii de suspendare, a reţinut prima instanţă că, în ceea ce priveşte „cazul bine justificat", astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. t), această condiţie este îndeplinită, , în sensul că faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, se poate aprecia că există îndoială asupra legalităţii actului contestat.
Referitor la condiţia iminenţei producerii unei pagube, curtea de apel a reţinut că executarea actului administrativ contestat este în măsură să îi producă reclamantului un prejudiciu material, viitor şi previzibil, în măsura în care acesta nu beneficiază în prezent de salariul pe care l-ar fi încasat în funcţia publică pe care a ocupat-o până în momentul emiterii deciziei de eliberare din funcţie.
S-a mai constatat că legea nu impune condiţia ca prejudiciul creat să fie de neînlăturat, astfel încât apărarea pârâtei în sensul că i s-a oferit reclamantului un alt post de execuţie nu poate fi reţinută.
Împotriva acestei hotărâri , în termen legal, a formulat recurs pârâta A.P.I.A.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond trebuia să reţină ca fondată excepţia puterii de lucru judecat, singura diferenţă între cele două cereri de suspendare formulate de reclamant fiind temeiul de drept, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 ca temei a celei de a doua cereri.
Pe fondul cauzei, a precizat pârâta, nu sunt întrunite condiţiile cumulative din art. 14, iar invocarea de către instanţă a deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009 nu este de natură să creeze premisa de „îndoială asupra legalităţii actului contestat", la momentul pronunţării sentinţei recurate Decizia Curţii Constituţionale nefiind publicată în Monitorul Oficial . Nici condiţia pagubei iminente nu a fost dovedită, oferindu-se reclamantului postul de şef serviciu, pe care însă acesta l-a refuzat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 304 si art. 3041 C. proc. civ., recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 153 din 5 noiembrie 2009, a admis acţiunea principală formulată de reclamant, în consecinţă, a anulat actul a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în speţă fiind incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".
Având ca reper acest text de lege şi observând că Decizia nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă a fost anulată de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, prin efectul legii, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit superfluă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le va mai examina.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de A.P.I.A.
În fine, observă Înalta Curte, pârâta a emis, după pronunţarea instanţei de fond, Decizia nr. 132 din 11 februarie 2010, prin care reclamantul a fost reintegrat în funcţia de conducere din care fusese eliberat prin actul administrativ a cărui suspendare a solicitat-o în prezenta cauză (Decizia 609 din 24 aprilie 2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A., împotriva sentinţei civile nr. 153 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2995/2010. Contencios → |
|---|
