ICCJ. Decizia nr. 2996/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2996/2010
Dosar nr. 3405/2/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului S.G. de colaborator al Securităţi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, fiind preot în comuna Albeşti, jud. Constanţa, a fost recrutat în anul 1983, sub numele conspirativ „S.", pentru încadrarea informativă a intelectualilor din comună, iar în această calitate a furnizat informaţii despre mai multe persoane cu care a intrat în contact, informaţii referitoare la viaţa privată şi manifestările necorespunzătoare, inclusiv de natură religioasă.
Prin sentinţa civilă nr. 3821 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu S.G. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data recrutării, în anul 1983, pârâtul funcţiona ca preot în comuna Albeşti, jud. Constanţa, iar din conţinutul notei de instructaj depuse în copie la filele 67-69 din dosar reiese că recrutarea s-a făcut cu numele conspirativ „S.", în scopul obţinerii de informaţii despre „persoane care au manifestări duşmănoase, proferează injurii şi calomnii virulente la adresa politicii partidului şi statului sau care, pe fondul unor nemulţumiri personale invocă aşa-zisa lipsă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti".
A mai reţinut că din cuprinsul notei de raport întocmită la data de 09 aprilie 1985 şi depusă la filele 70-71 din dosar reiese că pârâtul a furnizat ofiţerului de legătură informaţii despre numitul L.N., care îşi manifesta nemulţumirea în legătură cu faptul că nu primeşte paşaport pentru a-şi vizita fiica în străinătate, considerând că este lezat în drepturile sale recunoscute de lege.
A mai constatat că din menţiunile efectuate în nota-raport rezultă că, urmare a informaţiilor furnizate de pârât, persoana vizată a fost luată în evidenţele organelor de securitate, pentru faptul că are o rudă în străinătate.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti în sensul că activitatea desfăşurată de pârât îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât au vizat îngrădirea dreptului persoanei la viaţă privată şi liberă circulaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.G., solicitând casarea ei, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamant.
Pe cale de excepţie, recurentul a invocat lipsa calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., motivat de faptul că, din analiza raportului de drept substanţial definit de norma de drept conţinută în OUG nr. 24/2008, nu rezultă niciun raport între acesta ca şi potenţial pârât şi instituţia mai sus rubricată.
Pe de altă parte, a apreciat recurentul, C.N.S.A.S. nu are ca şi atribuţie chemarea în judecată a altor persoane, ci doar obligaţia de a emite note de constatare care pot fi contestate de persoanele interesate.
În opinia recurentului, în absenţa unor astfel de atribuţii, o eventuală dispoziţie către direcţia juridică privind introducerea unor astfel de acţiuni, emisă în temeiul art. 8 lit. b) din OUG nr. 24/2008, este nulă şi lipsită de efecte juridice.
Sub aspectul fondului cauzei, recurentul a apreciat că acest proces este jignitor şi înjositor, motiv pentru care nu a înţeles să formuleze apărări la judecata în fond, imputând primei instanţe şi faptul că nu ar fi studiat dosarul, ceea ce a condus la reţinerea nejustificată a împrejurării că ar fi fost recrutat sub numele conspirativ de „S.", în condiţiile în care nu a semnat niciun fel de rapoarte, adeziuni, informări sau orice alte înscrisuri care să aibă legătură cu securitatea din acea perioadă.
Făcând referire şi la calităţile sale personale, la un curricullum pe care nu-l pot prezenta multe persoane, la ridicarea unei biserici în perioada comunistă, când statul proceda la demolarea acestora, la faptul că preoţii reprezentau singura clasă profesională (sau castă) care nu se adresa în public cu atributul de „tovarăşi" şi apreciind că judecătorii care au pronunţat această hotărâre erau „tovarăşi" în perioada respectivă, recurentul a concluzionat că în realitate a fost o persoană persecutată şi urmărită de securitate.
În acest sens a precizat că nu a primit paşaport pentru a pleca la cursuri de pregătire religioasă în Grecia, apreciind totodată că securistul P.I. era obligat, probabil, să-şi justifice activitatea într-o zonă săracă a ţării unde nu se întâmpla nimic memorabil, motiv pentru care făcea rapoarte pentru diferite persoane despre care se putea totuşi scrie ceva, persoane care nu puteau fi decât preotul satului, învăţătorul, primarul, doctorul, etc.
Faţă de paginile 70-71 din dosarul personal, reţinute de instanţă, recurentul a precizat că numitul L.N. i s-a plâns într-adevăr că nu poate pleca la fiica sa în Grecia, însă nu l-a interesat această problemă întrucât nu era în interesul comunităţii sau al său personal şi nu putea să interzică în vreun mod eliberarea paşaportului necesar, neavând niciun fel de legături politice sau de altă natură cu respectiva persoană, ori cu securitatea.
În probaţiune, recurentul a precizat că înţelege să se folosească doar de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către instituţia intimată.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar şi a prevederilor art. 304, art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed.
1. Conform dispoziţiilor procedurale ale art. 6 alin. (1) din OUG nr. 24/ 2008 modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.
În baza acestor verificări, respectiva direcţie întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării [art. 7 alin. (1)].
Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, nota de constatare este luată în discuţie de Colegiul C.N.S.A.S. care, în ipoteza aprobării ei, dispune direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a persoanei verificate.
Acelaşi act normativ prevede, prin art. 5 alin. (1), teza a II-a, că verificarea persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h)1, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, se realizează din oficiu, recurentul aflându-se în ipoteza prevăzută de art.3 lit. g).
Mai mult, în cazul acestuia, Primăria Municipiului Constanţa a solicitat, la 2 noiembrie 2006, verificarea calităţii sale de agent sau de colaborator al Securităţii ca poliţie politică, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, iar potrivit art. 33 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008, verificările aflate în curs de desfăşurare la C.N.S.A.S. la data intrării ei în vigoare, continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.
În raport cu aceste prevederi legale, lipsa calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. invocată de recurent, nu poate fi reţinută.
2. În înţelesul OUG nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel cum se prevede la art. 2 lit. b).
Legiuitorul nu a condiţionat, aşadar, reţinerea calităţii de colaborat al securităţii de existenţa în exclusivitate a unor note şi rapoarte scrise de persoana verificată, acordând aceeaşi forţă probatorie şi relatărilor verbale ale acesteia consemnate de lucrătorii securităţii.
Nu prezintă relevanţă juridică nici împrejurarea că recurentul nu putea să influenţeze în vreun mod, în calitatea sa de preot, soluţionarea cererii de eliberare a paşaportului pentru persoana indicată de acesta, definiţia colaboratorului Securităţii raportându-se exclusiv la atitudinea informatorului, suficient fiind ca acesta să conştientizeze consecinţele delaţiunii sale, respectiv că, în mod normal, ţinând cont de realităţile vremii, informaţia sa nu ar fi putut să fie trecută cu vederea ci doar ar fi condus, de regulă, cel puţin la deschiderea unei acţiuni informative sau la efectuarea unor verificări asupra persoanelor vizate.
Totodată, definiţia dată de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 nu cere existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, fiind suficientă şi o singură informaţie care să respecte condiţiile impuse de această prevedere legală: (i) denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist şi (ii) vizarea încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În cauză, pe baza actelor depuse de reclamant, prima instanţă a concluzionat în mod corect că pârâtul-recurent a fost recrutat, în anul 1983, sub numele conspirativ „S.", în scopul obţinerii de informaţii despre persoane care au manifestări duşmănoase faţă de regimul totalitar sau care, pe fondul unor nemulţumiri personale, invocă aşa-zisa lipsă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, iar pe baza informaţiilor furnizate de acesta o persoană ce a format obiectul delaţiunii a fost luată în evidenţele organelor de securitate, pentru faptul că are o rudă în străinătate.
Aşa fiind, cum pârâtul-recurent nu a formulat niciun fel de apărări la judecata în fond a cauzei, iar în această etapă procesuală a precizat că înţelege să se folosească, în probaţiune, doar de înscrisurile depuse de către instituţia intimată, simplele susţineri ale acestuia cu privire la pretinsa nerealitate a aspectelor consemnate de lucrătorul securităţii şi la calitatea sa de persoană persecutată şi urmărită de securitate nu pot fi primite.
Reţinând, faţă de cele expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, de natură să impună casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei civile nr. 3821 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2995/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3000/2010. Contencios → |
|---|
