ICCJ. Decizia nr. 3002/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3002/2010
Dosar nr. 8232/2/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4061 din 20 noiembrie 2009, Curte de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. având ca obiect anularea Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009. Totodată a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de autoritatea pârâtă, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a îndeplinit procedura prealabilă prin cererea nr. 10959 din 25 august 2009 înregistrată la pârâtă, prin care se solicita anularea ordinului de eliberare din funcţia de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov.
2. Referitor la cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, instanţa de fond a observat că în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat" şi „paguba iminentă". Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, curtea de apel a constatat că prin semnarea contractului de management reclamantul a fost de acord cu toate clauzele contractuale inserate în acesta, inclusiv cu cele referitoare la condiţiile de încetare a contractului de management, care este asimilat contractului individual de muncă. În acest sens, s-a reţinut că încetarea contractului de management din iniţiativa angajatorului a avut temeiul în prevederile art. 6 pct. A lit. c) din contractul de management, precum şi în Nota de control nr. 182 din 24 august 2009 întocmită de Corpul de control al Preşedintelui, secretar de stat al A.N.S.V.S.A., astfel încât nu există o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat.
Cu privire la condiţia iminenţei producerii unei pagube, s-a constatat că simpla menţionare a neîncasării drepturilor salariale aferente funcţiei deţinute nu duce la justificarea iminenţei producerii unei pagube, cu atât mai mult cu cât reclamantul exercită în prezent funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.
3. Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că potrivit art. III alin. (12) din OUG nr. 37/2009 funcţionarii publici şi personalul încadrat în regim contractual în sistemul public, care vor fi numiţi în condiţiile alin. (4), li se suspendă de drept raporturile de serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata executării contractului de management, iar potrivit art. III alin. (7) din acelaşi act normativ, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă şi conferă titularului vechime în muncă şi specialitate.
În acest context legal, instanţa de fond a apreciat că solicitările reclamantului întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, nu sunt incidente speţei, reclamantul având suspendată de drept calitatea de funcţionar public şi supunându-se prevederilor Codului muncii.
A mai constatat prima instanţă că reclamantului i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcţie publică vacantă, i-a fost acordat preaviz, a fost numit în funcţia publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel dreptul la salariu şi carieră, a promovat evaluarea organizată de pârâtă în vederea noilor posturi de natură contractuală, astfel încât orice susţinere a reclamantului în sensul nerespectării prevederilor legale de către pârâtă este neîntemeiată.
Cu privire la motivele de nulitate absolută a Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, Curtea a reţinut că astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009, funcţia reclamantului era una de conducere, iar pârâtă în calitate de angajator, putea să procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă, astfel cum aceasta a fost stabilită de legiuitor prin art. 31 alin. (1) C. muncii, pe o perioadă de 90 de zile calendaristice. S-a mai reţinut şi că prevederile art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu sunt incidente speţei, în care se discută despre o funcţie contractuală şi nici dispoziţiile HG nr. 611/2008 care se referă la organizarea perioadei de stagiu şi evaluarea funcţionarilor publici debutanţi, în condiţiile în care reclamantului i-a fost suspendată de drept calitatea de funcţionar public.
S-a mai reţinut că la momentul emiterii ordinului atacat, reclamantul se afla în interiorul perioadei de probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management, iar în preambulul ordinului atacat s-a menţionat nota de control nr. 182 din 24 august 2009 prin care s-a constatat o serie de deficienţe în managementul reclamantului, în calitatea acestuia de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov, făcându-se aplicarea art. 31 alin. (4)1 din Legea nr. 53/2003.
Pe acest aspect, a concluzionat prima instanţă că şi susţinerile reclamantului privind neîndeplinirea condiţiilor de fond sunt neîntemeiate.
Referitor la critica adusă de reclamant în sensul că nu i s-a transmis un exemplar al Notei de control, instanţa de fond a apreciat că pârâta a procedat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor de interes public şi secretele de serviciu, nota de control fiind enumerată printre informaţiile considerate secret de serviciu în anexa nr. 3 a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 37 din 22 februarie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.G., criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţă:
- Instanţa de fond a pronunţat soluţia prin încălcarea competentei altei instanţe. Astfel, constatând că raporturile dintre parţi sunt de natura contractuală, instanţa trebuia să-si decline competenta în favoarea Tribunalului Bucureşti, la o secţie specializată în litigii de muncă.
- În mod eronat instanţa de fond a constatat inexistenţa calităţii recurentului de funcţionar public.
Nicio dispoziţie din OUG nr. 37/2009 nu prevede că pe durata executării contractului de management persoana încadrată pierde calitatea de funcţionar public. Funcţia de director coordonator adjunct este o funcţie publică şi nu de natură contractuală.
Se arată că numirea recurentului în funcţia de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.S.A. Ilfov a avut loc prin ordin al preşedintelui A.N.S.V.S.A. şi, respectiv, eliberarea din funcţie tot prin ordin al acestuia, ori numirea într-o funcţie publică este specifică funcţionarului public.
Instanţa de fond a fost în eroare cu privire la interpretarea prev. art. 3 pct. 7 din OUG nr. 37/2009 conform cărora „contractul de management este asimilat contractului individual de munca şi conferă titularului vechimea în munca şi în specialitate".
Dispoziţiile art. 3 alin. (11) din OUG nr. 37/2009 nu se referă la încetarea raporturilor de serviciu ale persoanelor numite ulterior în funcţiile prevăzute la alin. (3) în conformitate cu prev. alin. (4) din OUG nr. 37/2009, ci la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale persoanelor care ocupau anterior funcţiile prevăzute de alin. (1) ce urmau să fie desfiinţate.
- Arată recurentul că având în vedere calitatea sa indubitabilă de funcţionar public, rezultă că raporturile de serviciu cu intimata pârâtă sunt supuse dispoziţiilor Legii nr. 188/1999. Ordinul nr. 70010 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A. Ilfov este netemeinic şi nelegal, fiind emis cu nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă.
Clauza privind perioada de probă prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul de management nr. 123 din 25 mai 2009 este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce priveşte nota de control nr. 182 din 24 august 2009 menţionata în preambulul ordinului contestat şi prin care au fost constatate o serie de deficiente în managementul recurentului în calitate de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A. Ilfov, acest fapt ar fi putut conduce la încetarea contractului în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b) sau c) din contractul de management, şi nu pentru motivul prevăzut de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, a considerat recurentul că nota nu putea să aibă caracter secret decât pentru terţi, nu şi pentru părţi.
Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
- În ceea ce priveşte încălcarea competentei altei instanţe se reţine că acest motiv este nefondat. Obiectul contestaţiei îl reprezintă anularea Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009 emis de A.N.S.V.S.A. şi având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calificarea ca autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat, acţiunea în anularea acestui act administrativ formulată în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competenta instanţei de contencios administrativ.
- Referitor la calitatea de funcţionar public a recurentului, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. III alin. (12) din OUG nr. 37/2009, în sensul că funcţionarilor publici li se suspendă de drept raporturile de serviciu pe durata executării contractului de management, aşa cum este situaţia recurentului reclamant. Funcţia de director coordonator al A.N.S.V.S.A. este o funcţie contractuală în conformitate cu art. 3 alin. (6) din OUG nr. 37/2009.
Aşa cum a arătat şi intimatul A.N.S.V.S.A., chiar dacă numirea recurentului reclamant s-a făcut printr-un ordin specific funcţiilor publice pentru exercitarea în cazul directorilor executivi a acestei funcţii publice, acest ordin este urmat de încheierea unui contract de management.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că în urma reorganizării în conformitate cu OUG nr. 37/2009 au rezultat posturi de natura contractuală, aşa cum sunt clasificate posturile de director coordonator adjunct, acestea nu au fost transformate, ci au fost desfiinţate în conformitate cu art. 3 alin. (1) din OUG nr. 37/2009.
- În ceea ce priveşte normele legale incidente exercitării contractului de management, având în vedere art. III alin. (7) din OUG nr. 37/2009 care prevede asimilarea contractului de management cu contractul individual de muncă, rezultă că funcţionarul public (suspendat pe durata exercitării contractului de management) se supune prevederilor Codului Muncii (Legea nr. 53/2000).
Motivul de nulitate absolută invocat de recurentul reclamant în ceea ce priveşte perioada de probă, nu poate fi primit în raport cu disp. art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, aplicabile situaţiei recurentului cu precizarea că verificarea aptitudinilor profesionale este opozabilă şi reclamantului în exercitarea contractului de management.
În acest sens, art. 4 alin. (2) din contractul de management prevede o perioadă de probă conform prevederilor Legii nr. 53/2003.
Potrivit art. 31 alin. (4)1 din Legea nr. 53/2003, contractul individual de munca pe durată sau la sfârşitul perioadei de probă se dispune numai printr-o notificare scrisă.
În acest sens se constată că intimata a emis notificarea nr. 8007 din 24 august 2009 prin care a comunicat recurentului că începând cu data de 24 august 2008 îi încetează contractul de management.
Nu este fondat nici motivul arătat de recurent privind necomunicarea notei de control, deoarece este menţionată ca secret de serviciu, acest document fiind menţionat în anexa nr. 3 din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 37 din 22 februarie 2005 privind informaţiile de interes public şi secretele de serviciu. Pentru că recurentul reclamant să pretindă luarea la cunoştinţă despre nota de control-secret de serviciu, acesta trebuia să facă dovada deţinerii autorizaţiei necesare în acest sens.
Funcţia recurentului reclamant de director coordonator adjunct fiind desfiinţată, acesta optând pentru o funcţie publică vacantă-respectiv consilier clasa I, gradul superior, treapta I de salarizare, în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.
În raport de cele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei atacate, astfel că, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinţei civile nr. 4061 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3000/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3004/2010. Contencios → |
|---|
