ICCJ. Decizia nr. 3043/2010. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3043/2010
Dosar nr. 1278/1/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 30 ianuarie 2009, reclamanta R.G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele J.P., H.F.C., P.E.M. şi I.F. să se dispună anularea deciziilor emise de pârâta J.P. în dosarele nr. 4524/280/2007 şi nr. 6399/280/2006, repararea prejudiciului produs prin abuz de funcţie, fals intelectual, lipsa de folosinţă a dreptului real de proprietate, transmis de bunica sa, I.F., precum şi a dreptului de moştenire în cotă de 3/8 de pe urma tatălui său, prin refuzul soluţionării cererii formulată în temeiul art. 781 C. civ. şi prin netrimiterea dosarului nr. 6.399/280/2006 la instanţa competentă.
Acţiunea reclamantei a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa nr. 62/ F – C din 25 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La data de 10 iunie 2009, pârâta H.F.C. a solicitat completarea sentinţei nr. 62/ F – C din 25 martie 2009, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în sumă de 1000 lei.
La data de 13 noiembrie 2009, intimata R.G.C. a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea pârâtei H.F.C. să-i plătească fructele datorate potrivit legii, în cuantum de 400 euro/lună, rezultate din îngrădirea posesiei şi folosinţei casei şi terenului în care a locuit bunica sa, I.F., precum şi daune morale, în cuantumulapreciat de instanţă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 198/ F-C din 13 noiembrie 2009, prin care a luat act că pârâta H.F.C. a renunţat la judecata cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 62/ F-C din 25 martie 2009 şi a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvenţională formulată de intimata R.G.C.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs intimata R.G.C. şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2), art. 119 – art. 120 şi art. 246 C. proc. civ., deoarece în mod nejustificat nu a fost soluţionată cererea reconvenţionalăformulată şi prin aceasta, a fost vătămat dreptul său real de proprietate transmis de bunica sa prin testamentul nr. 1525/1996.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect inadmisibilitatea cererii reconvenţionale formulatede recurenta R.G.C. faţă de obiectul cererii formulate de intimata H.F.C. în temeiul dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., pentru completarea dispozitivului sentinţei nr. 62/ F- C din 25 martie 2009.
Conform prevederilor legale susmenţionate, dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale, constatând că, în cadrul procesual stabilit de lege pentru judecarea cererii de completare a unei hotărâri judecătoreşti, nu este reluată judecata cauzei, fiind examinată exclusiv cererea principală sau accesorie în privinţa căreia se susţine că a existat o omisiune de pronunţare.
În consecinţă, sunt neîntemeiate susţinerile din recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) art. 119 – art. 120 şi art. 246 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G.C. împotriva sentinţei nr. l98/ F-C din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3050/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
