ICCJ. Decizia nr. 3062/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3062/2010
Dosar nr. 893/2/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2001 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului G.A. şi a obligat pârâta C.D. la plata diferenţei dintre indemnizaţia cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) şi cea plătită (de 7 salarii lunare de bază) în cuantum total de 16569 lei, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei la data plaţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Conform art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, „funcţionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condiţiile art. 62 lit. d) şi art. 64, beneficiază de indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii".
A mai reţinut prima instanţă că salariul de bază lunar brut este doar o componenta a salariului lunar brut, situaţie confirmată şi de modificarea adusa Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009, care relevă voinţa legiuitorului de a se avea in vedere la calcularea indemnizaţiei salariile lunare brute şi salariul de baza brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate.
Drept urmare, se arată în considerentele sentinţei atacate, în ceea ce priveşte definirea salariului brut nu se poate pune semnul egalităţii între salariul de baza brut si salariul lunar brut, iar reclamantul, în mod întemeiat, a invocat faptul că salariul lunar brut include salariul de baza lunar brut, precum şi sporurile şi alte adaosuri.
Instanţa de fond a concluzionat că, fată de considerentele arătate mai sus şi în raport cu principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, acţiunea reclamantului este întemeiată şi a obligat pârâta la plata diferenţei dintre indemnizaţia cuvenită şi cea plătită, sumă urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs C.D.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a dispus actualizarea sumei acordate intimatului - reclamant cu indicele de inflaţie, că la data încetării raportului de serviciu al reclamantului, 21 septembrie 2007, legislaţia în vigoare nu oferea o definiţie a noţiunii de salariu lunar brut, iar în modul de calcul al indemnizaţiei prevăzute de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 s-a ţinut seama de dispoziţiile acestei legi speciale; soluţia adoptată de instanţă s-a făcut prin raportare la modificările aduse Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009 intervenite în urma creări de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui precedent judiciar în cauza privind pe G.R. (dosar nr. 10935/3/2007), ceea ce în opinia recurentei este greşit.
Examinând cauza prin prisma criticii expuse mai înainte şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Practica, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurentă în susţinerea punctului său de vedere, respectiv Decizia pronunţată în cauza G.R., este nerelevantă sub aspectul criticii care vizează greşita actualizare a sumei acordate în temeiul art. 71 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.
Într-adevăr lămurirea noţiunii de salariu lunar brut s-a făcut prin art. 7 din Legea nr. 113/2009 (intrată în vigoare la data de 27 aprilie 2009) explicându-se că acesta priveşte salariul de bază brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate, numai că soluţia primei instanţe nu este fundamentată pe aceste dispoziţii legale, ci pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003 privind C. muncii (art. 155). Trimiterile făcute la Legea nr. 113/2009 au avut ca scop numai demonstrarea faptului că interpretarea noţiunii de salariu lunar brut a fost confirmată chiar de legiuitor, mai exact prin modificarea ulterioară şi explicită adusă Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009.
În privinţa actualizării sumei la care este îndreptăţit intimatul - reclamant este evident că acordarea este corectă şi dă eficienţă principiului reparării integrale a prejudiciului în condiţiile în care acesta se referă la drepturi salariale, neputându-se ignora că această reparaţie intervine la un interval de timp semnificativ faţă de data încetării raporturilor de serviciu, 21 septembrie 2007.
Fiind vorba de o sumă de bani este firesc ca aceasta să fie actualizată în raport de rata inflaţiei, mai exact de indicele de inflaţie la data executării efective a obligaţiei stabilite în sarcina recurentei - pârâte.
Pentru cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 2001 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Contencios → |
|---|
